ANUNȚURI

Societățile comerciale : AVCOZ EDIL S.R.L. , VCN DEVELOPMENT VEST SRL , SPAB CONSTRUCT VEST S.R.L. ,  SPO DEVELOPMENT BUILD INVEST S.R.L. , BAV DEVELOPMENT BUILD S.R.L. , anunță publicul interesat că au obținut autorizațiile de construire cu nr. 168 , respectiv cu nr. 169 din data de 13.03.2024 , emise de Primărie Timișoara, jud. Timiș , privind obiectivul începerii lucrărilor de construcții pentru proiectele ELIZA 2 și ELIZA 3 , imobile de locuințe colective , în regim  P+2E+ER , în Timișoara , pe strada Grigore Alexandrescu , jud Timiș .

Cele mai citite articole în ultima săptămână

Din aceeași categorie

Dacia 500 – un sfert de veac de la apariţia pe străzi a Lăstun-ului – singura maşină fabricată vreodată la Timişoara FOTO

Vocea Timișului va susține permanent adevărul!

Primul autoturism românesc de mici dimensiuni – Dacia 500 sau „Lăstun” cum a mai fost cunoscut – s-a fabricat între anii 1988 şi 1991 la Timişoara. Denumirea maşinii vine de la numele păsării „lăstun”, iar producţia s-a făcut pe banda fostei uzine Tehnometal din Calea Buziaşului, devenită ulterior „Întreprinderea de Autoturisme Timişoara”. Primul lot de automobile Dacia 500 a fost pus în vânzare în luna ianuarie a anului 1989.

Autoturismul a fost construit pentru a îndeplini câteva sarcini esenţiale pentru dezvoltarea rutieră ce era prevăzută în ţara noastră, la acea vreme conceptul. Acesta trebuia să fie un autoturism economic pentru transportul urban, capacitatea maximă de încărcare fiind de 4 pasageri: 2 adulţi şi 2 copii. Consumul, extrem de mic la acea vreme, se situa în jurul a 3,3 litri/100 km în regim mixt, în timp ce în oraş maşina ajungea la un consum de 4,5 litri pentru fiecare 100 de kilometri parcurşi. Şi viteza era direct proporţională cu datele „minimale” ale maşinii, aceasta abia reuşind să ducă acul de pe bord la 70 km/h, deşi specificaţiile autoturismului arătau drept o viteză maximă de 106 km/h. Motorul, în patru timpi, cu care era echipat Lăstun-ul avea doar 2 cilindri verticali montaţi în paralel având 499 de centimetri cubi şi dezvolta numai 22,5 cai-putere. Răcirea motorului se făcea cu aer printr-o elice antrenată de acesta, ideea aparţinând inginerilor de la Institutul de Motoare Termice Bucureşti.

Cutia de viteze, manuală, avea patru rapoarte, iar schimbătorul de viteze era amplasat la volan, asemeni maşinilor americane sau mai „apropiatului” Trabant. Tracţiunea era pe roţile din faţă, iar frânele erau cu tamburi pe toate cele patru roţi. Maşina era echipată cu pneuri de dimensiuni 125 SR 12 şi jante de 3,5 ţoli.

Caroseria, în două volume, de tip hatchback avea dpuă uşi şi hayon pentru portbagaj, întregul ansamblu fiind fabricat din răşini sintetice rezistente la coroziune. Mânerele de deschidere a portierelor erau ascunse ingenios pentru acea vreme, iar ştergătorul de ploaie era amplasat în mijlocul parbrizului. Greutatea maşinii era de numai 590 kg, din care motorul reprezenta 67 kg.

Lăstun-ul a avut trei serii, prima dintre acestea având toate elementele de caroserie din fibră de sticlă, inclusiv uşile. Maşina nu avea tapiserie la interior, scaunele fiind îmbrăcate în vinil, iar stopurile de mici dimensiuni nu încorporau nicio lumină pentru marşalier, în timp ce grila frontală era integrată în capotă. Cea de-a doua serie avea elemente de caroserie şi din tablă şi din fibra de sticlă. Dacă uşile erau fabricate din tablă, şi tapisate pe interior, scaunele puteau fi fie îmbrăcate în vinil fie tapisate. Cea de-a treia serie, fabricată doar după Revoluţie, avea toate elementele de caroserie din tablă, stopurile de dimensiuni mult mai mari, lumini de ceaţă şi de mers înapoi, hayon cu yală exterioară, grila frontală separată de capotă, iar unele modele aveau inclusiv ştergător de lunetă.

În 1989, Întreprinderea de Autoturisme Timişoara se prezenta la Târgul Internaţional Bucureşti cu prototipul Lăstun cu caroserie alungită, o variantă în care-şi făcau loc cu uşurinţă patru pasageri, având şi un confort sporite, păstrând şi un spaţiu destinat bagajelor.

Producţia a durat doar până în anul 1991, interval în care au fost produse în total 6.532 de unităţi. Dacia 500 s-a vândut de la încheierea producţiei din 1991 şi până la terminarea stocului un an mai târziu. În 1992, Guvernul din acea vreme a decis să pună lacătul pe porţile fabricii timişorene, motivând că Lăstunul nu mai este competitiv şi nu mai reprezintă poporul român, în loc să retehnologizeze fabrica, una care ar fi putut produce şi în zi de azi un model mic pentru aceeaşi Dacia – maşina care uimeşte de ani de zile Europa şi nu numai.

Date despre Dacia 500:

Producător – Tehnometal (Întreprinderea de Autoturisme Timişoara);
Companie „mamă” – Dacia;
Producţie – între anii 1988 şi 1991;
Model asamblat la: Timişoara;
Clasa: mini;
Caroserie: hatchback, 3 uşi;
Motorizare: 499 cmc, 2 cilindri;
Transmisie: manuală cu 4 trepte;
Lungime: 2.950 mm;
Lăţime: 1.410 mm;
Înălţime: 1.352 mm;
Ampatament: 1.915 mm;
Greutate: 590 kg.

Surse foto: www.autoevolution.com şi www.automobileromanesti.ro

- Advertisement -
Tiberiu Kiss-Radu Constantin
Tiberiu Kiss-Radu Constantin
Întreaga responsabilitate a comentariilor lăsate de dumneavoastră vă aparține! Click aici-citeste condiţiile de utilizare ale site-ului www.voceatimisului.ro

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai citite articole în ultimele 48 de ore