Hora unirii! Sistemul sanitar românesc a capitulat în fața intereselor politico-medicale și a baronilor din Sănătate

Feudalii din Sănătate revin la datorie, în folosul cooperativei medicale, sub același steag al universităților de medicină și farmacie. Ca pe vremuri, când tăiau și spânzurau! Cert e că, una peste alta, nimic nu ar fi fost posibil fără PSD și PNL care, mână-n mână și pe sub masă, printr-o modificare legislativă, au reînviat tradiția nemuritorilor și atotputernicilor șefi de secții clinice din spitalele de stat. Și tot ce a fost mai bun din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sanitar, modificată  de Vlad Voiculescu, în primul său mandat de ministru al sănătății, a fost aruncat la lada de gunoi.

Că nu degeaba, în urmă cu ani de zile, fostul ministru al sănătății Vlad Voiculescu, în ciuda unei opoziții ferme, a decis să spargă monopolul UMF-urilor și controlul total al acestora asupra unităților sanitare. Și, la vremea respectivă, schimbarea de macaz, una logică și pertinentă, a adus două mari beneficii, atât medicilor cât și pacienților. În primul rând, șefii secțiilor clinice din spitalele de stat nu au mai putut fi numiți, pe viață, de către Senatul universităților de medicină și farmacie ci au fost obligați să dea examene pe post, așa cum face orice angajat din sistemul public. Un lucru absolut firesc și normal, chiar dacă secțiile clinice sunt considerate de către umefiști ”unități de învățământ”, pe motiv că țin relația cu rezidenții.

Și, cel mai important lucru, decizia lui Voiculescu a sporit atributele managerilor sanitari și a dat acestora controlul real asupra baronilor de pe secțiile clinice care, până atunci, nu răspundeau în fața angajatorului. Ci, pur si simplu, se reportau doar la interesele de grup ale UMF-urilor și, în funcție de jocuri și trocuri, la pretențiile celorlalți omologi. Practic, totul în familie: de la posturi în rețele publice până la promovări pe linie universitară, în propriile departamente, toate în mâna șefilor de secții clinice care, evident, dețineau frâiele în ambele direcții! Cu alte cuvinte, un monopol! Unul care controla, atât sistemul sanitar de stat cât și cel privat, fără nicio emoție!

Că doar nu degeaba, până la actul normativ al lui Vlad Voiculescu, tot sistemul public vorbea cu voce tare despre umefistanezi și umefistan! O patrie aparte, un stat în stat, unul cu propriile orânduiri, reguli și interese! O familie care controlează, lunar, sume enorme de bani, atât din decontări prin casele de asigurări de sănătate și prin dirijarea pacienților de la stat la privat cât și din gestionarea programelor naționale și achiziționarea de aparatură medicală. Și câte și mai câte, astfel încât, azi, prin intermediul unor bidoane, numite pompos fundații profesionale, unii șefi de secții clinice, au ajuns să concureze chiar și cu firme mari din domeniu, devenind mari plasatori de forță de muncă specializată. Adică, de medici!

Și, evident, grație combinațiilor politice de ultim moment, manevrate de PSD și PNL, la solicitarea universităților de medicină și farmacie, întrunite într-un adevărat G6, astăzi, s-a revenit la baroniada din Sănătate. Ceea ce înseamnă că, din nou și fără nicio exagerare, șefii de secții clinice vor fi aleși pe viață (ad vitam!), ca și până acum, la propunerea unităților de învățământ de profil, în funcție de interesele cooperativei medicale. Ba mai mult decât atât, nu vor răspunde decât în fața lui Dumnezeu! Și, în această ecuație, din păcate, Atotputernicul nu este nici pacientul și nici statul român, așa cum ar fi fost normal să fie, ci grupul celor șase universități de medicină și farmacie cu tradiție din România (G6): Timișoara, Cluj, Iași, Craiova, Târgu Mureș și București.

La stânga-mprejur!

Acum, Camera Deputaților, prin votul parlamentarilor și prin semnătura președintelui Marcel Ciolacu, a legiferat și aprobat modificarea Legii Sănătății nr. 95/2006. Practic, sub titulatura de ”reformă sanitară”, a aprobat Ordonanța de Urgență nr. 18/2021, decizie care schimbă fundamental datele problemei și pune, din nou, pâinea și cuțitul, în mâna universităților de medicină și farmacie din România. Practic, din acest moment, conform modificărilor legislative, managerul unei unități sanitare va exista…doar cu numele și cu titulatura! În rest, apă de ploaie.

Și, mai mult decât orice, directorul de spital va redeveni băiatul de mingi al șefilor de secții clinice, asupra cărora nu mai are niciun control și nici mijloace de verificare. O spune clar, negru pe alb, punctul 7 din articolul 21, remodificat și reinterpretat: ”În secțiile universitare clinice, funcția de șef de secție se ocupă de către cadrul didactic universitar medical cu gradul cel mai mare de predare, la propunerea senatului universității, cu avizul managerului”. Așadar, propunerile sunt făcute de universități și doar avizate de directorul unității medicale care, evident, are un rol decorativ în tot acest procedeu… transparent și translucid! Așadar, după validarea în Senatul UMF, șeful de secție devine, din nou, stăpân pe viață în parohia pe care o coordonează și cu drept de oxigen asupra tuturor subordonaților, fie rezidenți sau medici specialiști și primari! Și, fără dubii, un adevărat zeu!

Mai mult, la articolul 4, tot reinterpretat de noua decizie a Camerei Deputaților, unitățile sanitare sunt obligate să asigure norme de integrare clinică pentru tot personalul didactic de medicină și farmacie. Și nu oricum, ci din toate pozițiile! Mai mult, a dat liber la integrarea clinică și în spitale și cabinete… private: ”Personalul didactic beneficiază de integrare clinică în unitățile sanitare din subordinea Ministerului Sănătății și a autorităților publice locale, precum și în spitale și cabinete private”. Și, totodată, de aceleași noi prevederi legislative beneficiază și medicii specialiști/primari care sunt asistenți universitari pe perioadă determinată, atâta timp cât au această calitate. Ceea ce e și mai important e faptul că Ministerul Sănătății ”va duce în concordanță structurile aferente, în vederea asigurării normelor de integrare clinică”.

Adică, probabil, și bugetarea tuturor integrărilor clinice se va face de la bugetul de stat, chiar dacă personalul didactic e prins în schema de lucru sau în organigrama unei entități private! Și mai intervine chestiunea ”asistenților universitari pe perioadă determinată” cărora, la comanda G6, unitățile sanitare sunt obligate să le asigure norme clinice de integrare. Nici nu mai contează că sunt cel puțin 3-4 asistenți universitari la un coordonator de doctorat. Și numai la UMF Timișoara, așa cum rezultă din date publice, sunt fix 86 de conducători de lucrări doar la Medicină Generală. Plus, alți 14 la Medicină Dentară și alți 5 la Farmacie! Așadar, în acest moment, e clar că orice medic care dorește să prindă un post, în vreun spital dintr-un centru universitar, nu mai poate intra în schemă sanitară decât pe poarta deja celebrei G6.

Studiu aprofundat

Astăzi, nimeni nu înțelege ce se întâmplă dacă, spre exemplu, unitatea sanitară nu dispune de numărul de norme clinice de integrare ale doctoranzilor UMF. Cert e că, la intrarea în spital, niciunii dintre ”specialii” UMF nu vor da examen de stat pe post, ca orice alt medic care își dorește să acceseze într-un post de rețea. Și, ca totul să fie la liber pentru universitățile de medicină, nici șefii de secție nu mai dau examen de stat ci sunt numiți direct de unitățile de învățământ superior, prin Senat. În schimb, managerul de spital se supune rigorilor legii: dă concurs cu autoritatea de creditare primară, în funcție de subordonare. În plus, răspunde și în fața Consiliului de Administrație și este obligat să-și respecte indicatorii de performanță și cei asumați prin contract. Șefii de secție, nu, că sunt din altă galaxie! Galaxia UMF-urilor!

Și statul român mai duce un război de ani de zile! Poate unul mult mai dur: separarea actului medical de stat de cel din privat! Practic, obligativitatea ca medicii, care au integrare în unitățile sanitare din subordinea Ministerului Sănătății, să încheie contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate în ambulatoriile de stat, nu în cele private. Astfel încât angajatorul principal, recte statul român, să fie cel care are de câștigat de pe urma deconturilor pe serviciile de sănătate. Din păcate, azi, mai mult de jumătate dintre medicii angajați la stat, au contractele cu CNAS, în privat, unde-și oferă serviciile de specialitate. De aici și explicația de ce, spre exemplu, niciodată în spitale de stat, în regim de policlinică sau ambulatoriu, nu se pot face examene radiologice, totul fiind dirijat înspre privat! Și ca radiologii, mai sunt ”N” specialități, exact, în aceeași situație…contractuală!

Și, azi, la cum stau lucrurile și această încercare a statului român, de a separa statul de privat, în ceea ce privește actul medical, este sortită eșecului. În primul rând pentru că, pe lângă faptul că nu există voință politică, nu există nici forță! Nu de alta, dar interesele în domeniul sanitar sunt enorme și de ordinul sutelor de milioane de euro! În altă ordine de idei, despre pacienții români, aliniați la casieria CNAS, nici n-are sens să mai vorbim pentru că, pur și simplu, nu contează în niciuna dintre ecuații. Sunt doar cifre, la final de lună, în orice balanță contabilă. Fie de stat sau privată…