Până la un punct, e absolut de înțeles: în sistemul de învățământ medical, nu există reformă, fără revoluție! Și nici schimbare fără victime colaterale, sânge pe pereți sau poliție neplătite. Oricum o dai, e complicat să spargi un monolit, ca UMF Timișoara, cu un piolet. Cu atât mai mult cu cât, cel puțin de 30 de ani, legăturile academice, în interiorul instituției de învățământ superior, s-au sudat cu flacără oxiacetilenică. Ad valorem!
Uitați-vă în istoria Universității de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” Timișoara! Practic, nu a fost an fără acuzații de corupție, combinații pe organigrame, examene trucate, favoruri sexuale contra note de trecere, nepotisme, deturnări de fonduri, examene contra cost, promovări deochiate și cu dedicație, denunțuri rupestre, scrise cu vopseluri, chiar pe pereții instituției de învățământ și, nu în ultimul rând, jocuri de putere.
Că lucrurile stau întocmai și că, de fapt, UMF Timișoara nu e altceva decât o fațadă, bine întreținută la nivel academic, se vede din cifre. În primul rând, așa cum o arată și documentele, respectiv sumele încasate de la studenții și cursanții internaționali, în perioada 2018-2020, numărul străinilor, în căutare de învățământ medical românesc, a fost într-o continuă scădere. De la an la an! Lucru care reiese extrem de clar, atât din contabilitatea UMF Timișoara cât și din tabelul cu studenți înscriși la studii universitare de licență, în cadrul instituției.
Și, nu în ultimul rând, datorită faptului că UMF Timișoara, printre cele mai vechi școli de medicină din România, înființată de însuși Regele Mihai I, și-a uitat menirea și a devenit, mai degrabă, un refugiu al beneficiilor universitare ad vitam aeternam și o manta de vreme rea pentru toți cei care s-au îndrăgostit de cumulul de funcții, de privilegii, de titluri, de beneficii, de sponsorizări big-pharma și de toate plusurile pe care le poate aduce orice ONG/PFA/CMI care funcționează, în paralel, cu secțiile clinice din spitalele universitare de stat. Absolut totul e binevenit!
Evident, totul până la discuția despre pensionarea din UMF Timișoara! Pentru că atunci când vine vorba despre părăsirea funcțiilor didactice, catedre/secții care vin la pachet cu N beneficii, pe lângă salariile de stat și cele din învățământul superior, gluma nu mai e gustată deloc. Nici de cei luați în vizor și nici de colegii acestora, ceva mai tineri, care știu că, dacă deschid Cutia Pandorei, roata se întoarce și, inevitabil, la un moment dat vor ajunge în fața ”călăilor”, pe eșafod. Așa că, cu riscul de a ajunge în fața judecătorilor sau procurorilor, în spiritul solidarității academice, umefiștii adoptă cea mai veche tactică de război: formația de broască țestoasă sau pătratul de infanterie! Sau, ceva mai contemporan – toți pentru unul, unul pentru toți!
În numele legii
În luna martie a.c., Universitatea de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” din Timișoara a fost avertizată, în scris, că încalcă legislația muncii, dacă menține calitatea de titular în învățământul universitar sau în cercetare, după împlinirea vârstei de 65 ani, pentru anumite cadre didactice. Și nu puține! Nume grele!
Din analiza cheltuielilor cu personalul angajat din UMF Timișoara s-a constatat faptul că instituția de învățământ superior ”nu respectă legislația în vigoare incidentă asupra recunoașterii drepturilor și obligațiilor ce decurg din împlinirea vârstei de pensionare” întrucât, potrivit art. 289 alin. l şi 3 din Legea nr. 1/2011, coroborat cu dispozițiile art. 56 alin. l lit. c din Codul Muncii, toate contractele individuale de muncă pe perioada nedeterminată ale personalului didactic și de cercetare, angajat al UMF Timișoara, la data împlinirii vârstei de 65 de ani, trebuie să înceteze de drept.
Pe parcursul verificărilor, auditorul a observat că instituția de învățământ, tocmai pentru că nu respectă legislația muncii, riscă să-și denatureze balanța de venituri și cheltuieli, deoarece ar plăti salarii unor cadre didactice si de cercetare cu sau fără funcții de conducere, care nu ar mai trebui să fie angajate: ”Menținerea ca titulari ale acestor cadre didactice se face de către UMF Timișoara, fără desfacerea contractului de muncă, încheiat pe o perioadă nedeterminată, fără nicio altă analiză…”
De asemenea, în timpul auditului economico-financiar, s-a constatat că Senatul UMF Timișoara ”nu analizează pe criterii de evaluare cadrele didactice care au împlinit vârsta de 65 de ani și care își continuă activitatea, în temeiul unor contractele individuale de muncă și nici nu organizează concursuri publice pentru ocuparea funcțiilor de conducere vacante, ca urmare a încetării de drept a contractelor individuale de muncă ale persoanelor ce dețineau funcțiile de conducere respective şi au împlinit vârsta de 65 de ani”. Deci, totul în circuit închis! Totul pe conservare!
Așadar, din perspectiva relațiilor de muncă, așa cum este pe lege, este cât se poate de clar că ”personalul didactic şi de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani, norma arătată fiind imperativă, fără a opera vreo distincție”. Este adevărat că potrivit art. 289 alin. 3 din Legea nr. 1/2011, Senatul UMF Timișoara, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare, poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare, dar doar DUPĂ pensionare. Și doar în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală, conform Cartei Universitare, chiar și fără limită de vârstă, în regim de plată cu ora.
Deci, această ”super putere” a Senatului UMF Timișoara poate fi exercitată, în mod legitim, ”doar în cazul cadrelor didactice deja pensionate, pentru care există o decizie de stabilire a unei categorii de pensii din cele reglementate de art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice”. Tocmai pentru că, în realitate, atât potrivit prevederilor art. 289 alin. 1 din legea nr. 1/2011, cât şi prevederilor art. 56 alin.l, lit. c) din Codul Muncii, ”îndeplinirea de către salariat a vârstei de 65 ani, precum și a condițiilor de pensionare, reprezintă o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă”, care trebuie constatată de către UMF Timișoara. Lucru care, din motive evidente, nu s-a realizat.
Pase în adâncime
Șeful Senatului UMF Timișoara, prof. dr. Marius Craina, susține că nu are nicio vină și că entitatea pe care o coordonează a respectat legislația și metodologia: ”Dosarul depus de către cadrul didactic, care solicită menținerea calității de titular, este analizat în primul rând de către Consiliul de Administrație, care avizează dosarul în funcție de disponibilitatea postului în statul de funcțiuni și încadrarea măsurii în politica financiară și de resurse umane la nivelul Universității. După obținerea avizului Consiliului de Administrație, dosarul ajunge la Comisia Senatului de evaluare a performanțelor cadrelor didactice și a cercetării științifice, care analizează dacă sunt îndeplinite condițiile. Dosarele care NU conțin avizul favorabil al Consiliului de Administrație și al Comisiei Senatului de evaluare a performanțelor cadrelor didactice și a cercetării științifice NU se supun aprobării Senatului”.
De cealaltă parte, rectorul UMF Timișoara, prof. dr. Octavian Crețu, ca să nu se pună rău cu electoratul academic, aruncă mingea în curtea Ministerului Educației și Cercetării, sub forma unor întrebări cu tâlc: dacă contractul individual de muncă, încheiat pe o perioadă nedeterminată, încetează de drept la 65 de ani, se încheie un nou contract pe perioadă determinată sau se păstrează contractul vechi și se face doar o anexă nouă și dacă pensionarea înseamnă și încetarea funcției de conducere sau aceasta se menține odată cu continuarea activității didactice și păstrarea calității de titular!?
Și răspunsul MEC nu a întârziat să apară și spune că universitățile pot decide menținerea calității de titular pentru cadrele didactice care se pensionează, la împlinirea vârstei de 65 de ani, dacă nu pot acoperi normele didactice cu titular. Ceea ce, evident, nu e cazul la UMF Timișoara pentru că, indiferent cât ar vrea, normele sunt mai mult decât acoperite de cei aflați în câmpul muncii și pe baricadele învățământului medical.
În plus, Ministerul Educației și Cercetării mai opinează că ”menținerea calității de titular presupune continuarea contractului de muncă, deci nu se realizează o reîncadrare și nici un alt contract individual de muncă”. Cât despre funcția de conducere, tot cei de la MEC apreciază că, odată cu menținerea calității de titular, se poate ocupa și aceasta, dacă a fost obținută prin alegeri sau concurs.
Doar că auditorul statului, Camera de Conturi Timiș, este de o cu totul altă părere! Una logică, de altfel: atâta timp cât, conform legii, un contract de muncă încetează, de drept, la împlinirea vârstei de 65 de ani nu poți să faci o prelungire ci o reîncadrare. Recte un nou contract de muncă, valabil chiar din ziua încetării celui vechi, conform legislației în vigoare.
Așadar, recomandările Camerei de Conturi, cu privire la măsurile concrete, ce se impun a fi luate de către UMF Timișoara, sunt cât se poate de clare: desfacerea contractelor de muncă a tuturor cadrelor didactice, odată cu împlinirea vârstei de 65 de ani și modificarea Cartei Universitare astfel încât, în mod explicit, să rezulte că, după pensionare, cadrele didactice, chiar dacă rămân în învățământ, în baza unor contracte pe perioade determinate, nu pot deține funcții de conducere.
[…] La vremuri noi, tot noi! UMF Timișoara nu renunță la baronii din sănătate, nici în ruptul capu… apare prima dată în Vocea […]