Văd câte și mai câte- că în parlament sunt oameni sensibili, gata oricând să săra în ajutorul aproapelui cel greu încercat. Încercat de brațele legii. Văd un proiect de constituție ce pare scris de câțiva repetenți. În toată splendoarea sa, urmăresc de zile în șir un insalubru spectacol despre mârlănie, trădare și ciolan. Un fel de corcitură între €œ “prinsa pe cocotate” și  €œ”hotii și vardistii”, în care toți se vor cocoțați la cald și bine, nimeni nu recunoaște că-i fugărește pe ceilalți și toți urlă la unison că ei nu sunt hoții, ci vardiștii! În rolurile principale, ei- cei pe care i-am trimis să conducă țara pentru binele nostru.

Uite că m-am luat cu vorba… îl știți pe Dani? Ăla de 35-40 de ani, cu cearcăne sub ochi. Da, ăla de la etajul patru, de are doi băieți. Sigur îl știți!

Pe băiatul cel mare îl dăduse la dansuri de societate de la câțiva anișori. Nu era doar un vis de părinte, o și nimerise- băiatul avea talent. De la an la an, bucuriile erau tot mai multe. Ajunsese și pe la concursuri. Mai întâi pe acasă, apoi pe la Oradea, pe la București. Îi spusese băiatul că îl cam râd colegii că vine la sală și în cantonamente tot cu geantă aia și cu aceiași pantofi. Pe cel mic, deși isteț foc, încă îl putea amăgi cu adidași chinezești, că până la gradi și la jucat pe-afară duc și aia. Până într-o zi…… în care oricât a încercat să mai sucească și să potrivească banii care-i intrau în casă din salariul lui și al nevestei, și-a dat seamă că nu are cum să le cârpească pe toate. Știa demult. S-a mai zvârcolit vreo câteva luni… . Vreo alte două după aceea, băiatul cel mare s-a închis în el. Dar nu i-a reproșat niciodată că nu l-a mai dus la dansuri. În Dani s-a rupt însă, atunci, ceva.

Trebuia găsită o cale să aducă mai mulți bani acasă! E nedrept să faci atâtea sacrificii, mai ales cinstit fiind! Și uite că, după câteva luni, bunica vinde un petec de pământ. Iar Dani primește niște bani. Chibzuit cum îl știu, nu s-a pus pe cheltuit. Încrezător că își știe bine meseria, și-a luat inimă în dinți și a deschis o firmă. €œNu prea mă ajung cu banii ăștia, dar nu se poate! Trebuie să reușesc s-o pun pe picioare, chiar dacă mai apuc să dorm 2-3 ceasuri.€œ Parcă îl aud și acum….. În vreo șase luni l-au terminat dările și celelalte cheltuieli. A închis firma.

Acum îl știți pe Dani? Poate în poveștile voastre de viață poartă alt nume. Dar sigur îl știți…

Când l-am auzit acum câteva luni vorbind de Danemarca nu l-am prea luat în serios. Îl ştiam aşezat, legat de cele de acasă. Aşa şi e, legat tare de copii, de prieteni şi de loc… Dar duminică l-am dus la autocar. Nu şi-a lăsat familia să-l conducă. Va face curăţenie, la o firmă. Pentru ei, copiii care merită o viaţă mult mai puţin cârpită. Ne-am dus cu el, trei oameni în toată firea, care ne înghiţeam şi noi lacrimile, încercând poante şi bancuri. Speră să-i fie bine şi să-i vadă cât mai curând pe ai lui. Nu suportă să stea departe de familie. Dacă i-o fi bine, cel mult până în toamnă vrea să îi ducă acolo.

După anii de liceu, mai întâi a plecat Alin. E în Australia. Gabi e în America. Doru şi Delia sunt acum în Elveţia. Alice, în Germania. Dani e de câteva zile în Danemarca… După anii de facultate, nici nu mai vorbesc.

V-o fi bine, mai nemernicilor care ne conduceţi de atâţia ani, strivind suflete şi aruncându-vă semenii în pribegie? V-o fi bine, în timp ce va jucaţi de-a “€œprinsa pe cocoţate” sau de-a “€œhotii şi vardistii”? V-o fi bine?…

Spune-ţi opinia civilizat!