În plenul Consiliului Județean de ieri, Alin Nica a ieșit la rampă cu o declarație patetică: RETIM aruncă gunoiul la grămadă, levigatul se scurge în Timiș, iar timișenii au fost mințiți. A numit situația „crimă ecologică” și „crimă împotriva încrederii cetățenilor”. Numai că această „descoperire” vine după ani întregi în care a fost președintele CJ Timiș și nu a făcut nimic.
RETIM a ars la buzunar cetățenii și a încasat milioane, dar banii n-au rămas la Ghizela, au plecat frumos spre conturile firmei mamă din Cipru și Germania. În mandatul lui Nica, compania a profitat liniștită, fără investiții, cu contractul protejat de complicitatea instituțiilor.
Alfred Simonis a spus răspicat ce toată lumea știa și ce Nica a uitat să recunoască: „instituții ale statului sunt captive în sfera de influență a marilor operatori de deșeuri”. Garda de Mediu, ITM, ADID, toți au fost complici, prin tăcere sau prin hârtii sterile. Simonis a numit modul în care RETIM operează deponeul de la Ghizela „rușinos” pentru cel mai mare județ din România și a arătat de ce sistemul actual e o rețetă pentru jaf: aceeași firmă colectează, sortează și depozitează, deci nimeni nu are interes să facă selectare reală. Tot gunoiul ajunge la groapă, iar banii merg în conturi externe.
Controlul Gărzii de Mediu din august 2025 a confirmat recurența levigatului toxic deversat în râul Timiș, aceeași problemă raportată și în 2020. În timp ce copiii făceau baie în apă otrăvită, RETIM încasa tarife tot mai mari și aducea deșeuri inclusiv din alte județe, eludând taxele de depozitare. Suspiciunile merg până la evaziune fiscală.
Nicio investiție reală, doar profit maxim și bătaie de joc față de o comunitate întreagă.
ADID gardianul care a ținut de șase
Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Deșeuri Timiș (ADID), prin Romeo Ursu și Lorenzo Barabas, trebuia să fie „polițistul” contractului. În realitate, a fost partenerul pasiv al RETIM. Răspunsurile oficiale sunt definiția limbajului de lemn: „majorarea tarifelor s-a efectuat motivat, argumentat și cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile”. Pe românește: scumpim, dar e „legal”, nu ne deranjați. Nicio sancțiune, nicio măsură fermă, doar tăcere și complicitate.
În loc să repare stația de sortare, RETIM a semnat în 2022 un contract cu o firmă de detectivi particulari. Misiunea: să fileze angajații. Rapoarte la minut arată cum șoferii erau urmăriți, notați când scot bidoane de motorină, ce numere de înmatriculare au și unde le duc. Contractul a fost „finalizat” abia în 2024, deși legea prevede că o astfel de activitate nu poate dura mai mult de câteva luni, deci filajul a fost nu doar abuziv, ci și ilegal. Ironia? Pentru trei bidoane de motorină s-au cheltuit bani și s-au mobilizat detectivi. Pentru tonele de levigat care au ajuns în Timiș, nimeni nu a mișcat un deget.
Inspectoratul Teritorial de Muncă, care trebuia să apere angajații, a stat și el de decor. Deși sindicatul a semnalat abuzuri și intimidări, inspectorii au bifat vizite și au pus sesizările la raft. Protecția muncii la RETIM a rămas doar pe hârtie.
Curtea de Conturi, control în 2026, când nu mai e nimic de controlat
Curtea de Conturi a anunțat că un eventual audit la ADID și RETIM va fi făcut abia în trimestrul II din 2026. Sindicatul a trimis o revenire oficială, acuzând că este tardiv și contraproductiv: contractul expiră în 2027, deci un control „pe final” e doar praf în ochi. În document se vorbește clar despre „deturnări de sume considerabile, încasări nejustificate și lipsa investițiilor”. Răspunsul Curții e dovada că și ultima instituție care trebuia să taie în carne vie preferă să vină la incendiu când casa e deja cenușă.
RETIM nu a făcut doar o „greșeală”, ci a orchestrat o bătaie de joc la adresa timișenilor: a poluat apele, a distrus încrederea oamenilor în reciclare, a exportat profituri, a intimidat angajați cu detectivi și a fost protejată de complicitatea instituțiilor. În tot acest timp, Alin Nica, marele „luptător de azi”, a stat ani de zile președinte al CJ și nu a făcut nimic. Azi, lacrimile de crocodil nu mai spală tonele de levigat.
