– Să începem cu începutul, cât timp aţi lucrat la Continental?
– Eu am lucrat aproximativ un an şi jumătate, dar am plecat acum vreo doi pentru că am gândit mult după ce m-am angajat.
– Ce se întâmpla pe atunci la fabrica respectivă legat de această poluare intensă?
– Ştiu de pe atunci că noaptea se deschid trapele de sus pentru că este o căldură criminală şi un fum şi un miros de înnebuneşti. Trapele care se văd în pozele publicate de dvs. în articolul de acum câteva zile sunt deschise deasupra de vulcanizare, unde, practic, cauciucul crud se introduce în presă pentru a primi forma finală. Acolo, căldura este insuportabilă şi angajaţii de acolo au prea puţină şcoală şi nu rezistă mai mult de unul, maxim doi ani pentru că încep să aibă probleme cu plamânii.
– Primarul spunea că cei de la Continental au înălţat suplimentar un coş de fum de circa 40 de metri, iar ei deschid „trapele”?
– Eu, sincer, nu ştiu unde este acel coş de 40 de metri că eu nu l-am văzut, din câte ştiu eu sunt doar acele coşuri care apar şi în imaginile postate de dvs., iar uşile stau noaptea mereu deschise, trapele de sus la fel sunt deschise. Nu toate, doar în zonele în care căldura este forte mare şi fumul foarte dens.
– Care e diferenţa între ce se întâmpla atunci faţă de ce e acum la Continental?
– Eu acuma doi ani, când lucram acolo, se fabricau peste 45.000 anvelope/zi şi de atunci au mărit mult fabrica şi implicit producţia. Filtrele nu pot face faţă pentru că producţia are un ritm alarmant, angajaţii şi mai ales şefi primesc prime consistente pentru a accelera procesul de fabricaţie, iar costurile pentru schimbarea filtrelor sunt foarte mari.
– În condiţiile actuale, să înţelegem, că nu au cum să se încadreze în normele de poluare de atunci?
– Practic ar fi imposibil să respecte toate normele de poluare ţinând cont de ritmul de producţie. Înainte de verificarile firmelor de mediu, fabrica intra în producţie „normală” şi să nu mai vorbim de faptul că sunt firmele „de casă” ale Continental-ului. Pe vremea aceea, fabrica din Timişoara era printre primele două din concern (adică dintre toate fabricile Continental din lume) în raport de calitate/preţ a producţiei anvelopelor.
– În ce condiţii se pot dovedi aceste „super-producţii”?
– La „prese”, unde cauciucul crud primeşte forma finală a anvelopei şi pleacă spre controlul final, în funcţie de mărimea anvelopei trebuie să stea la presat o anumită perioadă de timp: să zicem 15 minute, dacă faceţi un calcul câte anvelope se fac pe zi ori câte prese există ar trebui să fie un număr exact care se pot confecţiona zilnic. Dar, surpriză(!) că ei fac mai multe pentru că scurteaza timpul pentru a creşte productivitatea, ceea ce poate duce şi la pierderea calităţii anvelopei. Odată crescută productivitatea, automat cresc primele şefilor, subalternilor, etc. Dar creşte şi poluarea, creşte riscul îmbolnăvirilor pentru că se ştie că cele două elemente, Siliciu şi Negru de fum, ce sunt în conbinaţia materialului de producţie se evaporă în camera unde este vulcanizarea. Dacă ar avea o producţie normală de anvelope , cu filtrele de acum întreţinute şi schimbate periodic ar scădea cu mult poluarea, dar asta ar însemna implicit şi scăderea veniturilor şi, de fapt, aici este problema principală.
– Spuneaţi că s-a mai cosntruit în plus faţă de perioada în care lucraţi acolo…
– După ce am plecat eu au început lucrările la noile hale pentru a avea 100% materia primă făcută în fabrica din Timişoara. Înainte cumpărau de la alte fabrici din concern materialele, acum, atât de bine s-au dezvoltat, că pe lângă producţia de anvelope au ajuns să fie şi distributori de materie primă. Nu mai cumpără ei materia primă pentru că produc atât de multă încât exportă. Asta înseamnă că nu polueaza doar prin confecţionarea anvelopelor ci şi prin materia primă care o produc cu mult mai mult decât au ei nevoie pentru producţia internă. „Vocea Timişului are dovada că cei de la fabrica de cauciucuri nu folosesc filtrele, special instalate pentru a reduce noxele emanate, din motive economice, fabrica făcând economie pe sănătatea timişorenilor” este textul care echivalează cu realitatea de la Continental.
– De ce nu aţi încercat să luaţi „măsuri”?
– Cine se poate pune cu ei? Când a fost grevă generală, mulţi angajaţi s-au înscris în sindicatul de la UMT. A venit domnul Adrian Nastase de la Bucureşti să le spună că dacă nu renunţă… Angajaţii, când au văzut cine se implică au dat înapoi, liderul de sindicat i-a lăsat baltă şi au revenit la sistemul care este şi în ziua de azi. Au un „reprezentant al angajaţilor”, apoi le-au mărit salarile la şefi, au început cu prime frumoase, au strâns semnături de la toţi angajaţii şi aşa au mers mai departe.
– Credeţi că va mai putea face cineva ceva pentru sănătatea timişorenilor?
– Sper că acest articol să îi forţeze măcar să respecte normele de poluare cum se tot bat cu pumnii în piept, şi ei şi autorităţile. Suntem conştienţi că este foarte greu să „muţi” aşa o fabrică, dar măcar să respecte normele şi să mai lase profiturile uriaşe. Să îşi întreţină acele filtre pentru a functiona la capacitate maxima tot timpul, nu doar când sunt controale.
– Ce ştiţi despre aceste controale?
– Când o firmă a făcut măsurători şi au anunţat conducerea companiei că sunt peste limite cu mult şi poluează ştiţi ce a făcut Continental-ul? A adus altă firmă, mai „exactă” şi i-a dat în judecata pe ceilanţi pe motiv că „mint” în rezultatele măsurătorilor. Ce a urmat e mai mult decât „simplu”, firma aceea a fost închisă şi desfiinţată. Cum să te lupţi cu ăştia când ştiu sigur că se fac presiuni inclusiv de la Guvernul din Germania pentru Continental???
Fostul angajat al companiei Continetal, care ne-a acordat acest interviu, ne-a solicitat să-i păstrăm anonimatul aşa cum se va şi întâmpla.