Peste un secol de la drama scufundării Titanicului

RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. Proiecţia sa a fost realizată de cei mai experimentaţi ingineri ai acelei perioadă, iar construcţia s-a întins pe durata a trei ani. La finalul lucrărilor, creatorii l-au numit un vas „de nescufundat”, ironic situaţiei, dat fiind faptul că s-a scufundat în timpul călătoriei inaugurale. Afirmaţia lor se baza însă pe faptul că vaporul era împărţit în 16 compartimente despărţite prin uşi etanşe care s-ar fi scufundat doar în cazul în care mai mult de patru încăperi se umpleau cu apă. La exact trei zile după plecare, în jurul miezului nopţii, Titanicul s-a izbit violent de un aisberg, iar tragedia a luat vieţile a peste 1.500 de persoane din cele 2.228 ce se aflau pe navă, încadrând nefericitul eveniment ca fiind cel mai cumplit dintre dezastrele maritime pe timp de pace. Din cei care şi-au pierdut viaţa în apele îngheţate ale oceanului, majoritari sunt membri echipajului, precum şi persoanele de la clasa a treia şi a doua.

Cei câţiva supravieţuitori ai tragediei au oferit publicului o serie de poveşti ce relatau întreaga experienţă, însă nu toate au putut fi confirmate. Printre mituri se numără şi acela că realizatorii Titanicului ar fi pus accent pe lux şi nu pe siguranţă, în timpul construcţiilor. Pasagerilor de la clasa întâi le era pus la dispoziţie un bazin de înot, o sală de sport, un teren de squash, băi turceşti şi o cafenea cu verandă realizată în stil parizian. Lemnul din camerele de zi era printre cele mai scumpe, iar biletele pentru o singură calaturie trans-atlantica se ridică la 4.375 de dolari adică aproximativ 100.000 de dolari la nivelul curent. În ceea ce priveşte pasagerii, cei de la clasa întâi nu au avut parte doar de serviciile de cea mai înaltă calitate ci şi de întâietate când a venit vorba de siguranţă. La scufundarea vasului ei au fot primii urcaţi în bărcile de salvare, copiilor şi femeilor de la clasa a treia fiindu-le arareori permis să ajungă pe punte. Haosul, panica şi frica de moarte cuprinseseră întreaga construcţie care deja se scufundase vizibil în apele reci ale Atlanticului.

O altă poveste stă între laşitate şi eroism: un băiat a pătruns într-una din bărcile de salvare deghizat în femeie, mai mulţi bărbaţi s-au furişat ascunşi sub fustele femeilor, mai multe persoane cedează locurile lor apropiaţilor, temperatura scăzută a apei îi făcea pe pasagerii bărcilor să nu dorească să-i salveze pe cei deja în apă, iar cei mai mulţi supravieţuitori povestesc oripilaţi cum sute de persoane urlau după ajutor. Ida Strauss refuza să părăsească vasul fără soţul ei, iar în ceea ce-l priveşte pe Capitaul Smith, zvonurile dictează că ar fi fost sub influenţa băuturilor alcoolice în timp ce se afla la cârma navei. Potrivit listei „Triumph and Tragedy”, pe vas s-ar fi aflat şi doi români.