Felinarul roșu! Zeci de asociații de locatari, invadate de prostituate și proxeneți, trăiesc un calvar zi de zi, sub nasul I.P.J Timiș

Vocea Timișului va susține permanent adevărul!

Cum mă pui, așa stau. Nouă în orașul tău. Locație cu climă. Prima dată în oraș. Doamnă matură. Pasiv/activ, curat și discret. Transsexuală reală. Puștoaică, 20 de ani. Deplasări la tine sau la hotel. Nouă în domeniu. Susțin pe termen lung o tânără. Îmi place să domin/să fiu dominat(ă). Siliconată. Am revenit. Nimfomană. Servicii totale. Masaj erotic/cu finalizare. Exact așa încep doar câteva dintre cele peste 1000 de anunțuri, care se regăsesc pe un site de matrimoniale, la nivelul municipiului Timișoara. Doar pe o singură adresă de internet! Și, da, cu referire directă la orașul de pe Bega, în lipsa unui cadru legislativ coerent, cea mai veche meserie din lume este promovată asiduu, pe zeci de pagini electronice – nu doar pe una! – sub privirile autorităților competente.

Așa cum rezultă dintr-un maldăr de probe, azi, fără niciun dubiu, Timișoara e un oraș al nimănui, unde siguranța cetățeanului și ordinea socială sunt valabile doar pe hârtie și în statisticile M.A.I! O cetate în care proxeneții, prin pasivitatea forțelor de ordine, își fac de cap și produc sume incredibile de bani, în parohia chestorului Alin Petecel, șeful poliției bănățene. Cifre lunare cu cel puțin cinci zerouri, doar prin exploatarea forței de muncă, la negru! Evident, neimpozitate! E cât se poate de clar pentru toată lumea, în special pentru angajații de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate și cei de la Inspectoratul de Poliție Timiș, că nici măcar un singur anunț matrimonial – din cele peste o mie și ceva de pe un singur site de profil – nu are în ecuație nici cea mai mică urmă de… independență! Nici vorbă de prostituție pe cont propriu, ci de hoarde întregi de pești care păstoresc cel puțin 20-30 de bipede, fiecare!

Acum, mai mult ca sigur, având în vedere că anunțurile matrimoniale nu tronează pe site-urile de specialitate, nici de ieri și nici de azi, nimeni nu ar fi avut nimic de comentat, nici de data aceasta, dacă fenomenul prostituției nu ar fi scăpat de sub control. Și n-ar fi ajuns să ducă la disperare și în pragul nebuniei asociații întregi de locatari de pe raza municipiului Timișoara, în special pe cele din zonele rezidențiale noi! Acolo unde, pe baza unor principii de investiții cu amortizare rapidă, o serie întreagă de concitadini au cumpărat apartamente și le-au dat în administrare unor SRL-uri locale, entități care, în schimbul unor comisioane, le închiriază și le aduc un venit proprietarilor. Constant și sigur, fără prea multe bătăi de cap! Deci, banii curg, productivitatea merge, în toate direcțiile economiei de piață. Mai puțin în beneficiul locatarilor care au reședința permanentă/principală în ansamblurile colective, (supra)populate de pești și curve, și a statului român care nu colectează nimic, deși banul circulă, cot la cot cu profitul!!!

Până acum vreo zece ani, prostituția, conform articolului 328 din Codului Penal, s-a situat dincolo de limitele legii și a făcut parte din categoria infracțiunilor, care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială: fapta persoanei care își procură mijloacele de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. De la 1 februarie 2014 încoace, deși nu a legalizat-o, legiuitorul a considerat că prostituția nu mai reprezintă o infracțiune ci… o contravenție, dând astfel liber proxenetismului organizat. În mod tacit! E foarte adevărat că, azi, legea îi pedepsește doar pe pești – înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și de la 3 la 10 ani, dacă vorbim despre constrângerea persoanei.

Totuși, la fel de adevărat e și că, odată cu dezincriminarea prostituției, pentru oamenii legii a devenit și mai greu să încropească un dosar de proxenetism, întrucât orice acțiune de acest gen are la bază o plângere prealabilă a unei părți vătămate. Cum nu mai există monedă de schimb, adică riscul de a merge la închisoare pentru o lucrătoare sexuală, ci doar o amendă contravențională, peștii zburdă-n voie, pe ambele maluri ale Begăi. Și nici polițiștii, în lipsa dosarelor penale, nu mai au vreo miză ca să încarce cu zeci de amenzi prostituatele, bani care, oricum, nu vor fi nici plătiți și nici recuperați! Așadar, pentru statul român, care a liberalizat prostituția, fără să o legalizeze decât tacit, e doar muncă în zadar. Azi, bani fac numai proxeneții și binecuvântătorii lor!

Asalt organizat

Fie că unora le convine sau nu, în acest moment, în Timișoara, fenomenul prostituției a scăpat de sub control. E vizibil de pe Lună! Și, fără nicio urmă de îndoială, dincolo de plângeri pe persoană fizică sau în numele unor asociații de proprietari, care zac prin sertarele secțiilor de poliție de pe raza municipiului Timișoara, cifrele demonstrează câteva lucruri mari și late. În primul rând că numărul sesizărilor, privind practicarea prostituției prin scări de bloc, a crescut de la un an la altul, în special pe timp de vară. Mai mult, că rezidenții permanenți din imobilele colective, situate în orașul de pe Bega, nu mai tolerează activități lucrative… în regim hotelier, la adresa de domiciliu. Cu atât mai puțin, un turism sexual, care e tarifat la prestație, sau o activitate care aduce în scările de bloc, sub ochii minorilor și pensionarilor, zeci de persoane străine pe zi, toate în căutarea de senzații tari. Unele extrem de zgomotoase!!!

Și, acum, venim și cu primul exemplu concret – imobilul colectiv de pe strada Divizia 9 Cavalerie nr. 67, sc. B. La pachet cu zgomotul de fond, cu dușuri la fiecare 30 de minute și cu un interfon care sună cu o precizie de metronom, într-un sfert din cele 60 de apartamente: de două ori pe oră! ”Închipuiți-vă ce trafic e pe scara blocului?! Non-stop, zi si noapte. Ți-e și frică să ieși să duci gunoiul, că mereu dai de tot felul de indivizi pe coridoare. Tot felul de ciudați. Eu locuiesc pe un etaj unde două astfel de apartamente sunt închiriate în regim hotelier. Stau femei și vin bărbați pe bandă rulantă. Este îngrozitor. Mi-e rușine să îmi invit prieteni pe la mine, credeți-mă. E ca-n gară, aici…”, spune unul dintre locatarii imobilului.

Pe de altă parte, când nu au mai putut, rezidenții permanenți de pe strada Divizia 9 Cavalerie nr. 67 au sesizat instituțiile locale, care au în atribuții ordinea și liniștea publică. Le-au luat la rând, așa cum rezultă din probe certe! Au început cu Poliția Locală Timișoara, care a verificat doar cartea de imobil, înaintând restul petiției, conform competențelor, Inspectoratului de Poliție Timiș, care, la rândul său, a direcționat-o către (sub)ofițerii de la Secția 5: ”A fost de la noi cineva și a depus și probe. S-a dus din partea asociației de proprietari. A completat plângerea, dar n-a primit niciun număr de înregistrare, deși am revenit către sectoriști de cel puțin 3 ori, în ocazii diferite, cu mailuri. Nici în zi de azi nu ne-au dat un număr de înregistrare, la sesizare. E clar că îi deranjează sesizarea…”, afirmă unul dintre rezidenții permanenți ai blocului.

Partea interesantă a imobilului de pe strada Divizia 9 Cavalerie nr. 67 e că, la nivel de asociație de locatari s-a luat legătura cu proprietarii tabulari ai apartamentelor în care au loc orgiile sexuale, zi de zi, dar mulți dintre aceștia s-au spălat pe mâini, aruncând responsabilitatea, fără se le pese decât de venituri, în cârca unor societăți comerciale care administrează/închiriază locațiile: ”Ne-au tăiat-o din scurt. Ne-au trimis la plimbare. Ca să epuizăm și calea acesta, am contactat entitățile juridice. Le-am explicat cum stă treaba, că e insuportabilă situația, că nu suntem în junglă sau în vreun bordel. Tot degeaba. Ne-au promis că vor rezolva problemele, dar au fost doar povești. Mai mult, m-am trezit și cu o tanti la ușa mea, care m-a certat. Bineînțeles că nu a recunoscut că e prostituată. Mi-a zis, cu nonșalanță, că se vede doar cu amantul, acolo. Probabil, are mai mulți că e un du-te vino, acolo, la etajul 6”, a mărturisit o altă locatară.

Insectar urban

Bine, au mai fost situații delicate, la aceeași adresă, și la etajul 1 și 4 al imobilului. Tot soiul de pseudo amanți, mult zgomot de fond, certuri, personaje de toate vârstele. Excursii în toată regulă! Un soi de pelerinaj, nu religios, ci sexual! Cam asta e, pe scurt, povestea oamenilor care locuiesc, zi de zi, pe strada Divizia 9 Cavalerie nr. 67. Și ca aceștia mai sunt zeci de timișoreni, pe străzile Grigore Alexandrescu și Armoniei, care respiră prin toți porii același calvar ecumenic, tot în imobile colective nou-construite. Și asta pentru că, de zece ani, în România prostituția nu se mai pedepsește cu închisoarea, ci doar cu o amendă. Așa că singurii care au de câștigat, în mod direct, sunt doar proxeneții, tocmai pentru că independență pe o astfel de piață a muncii nu există nici măcar în filme! Evident, pe lângă pești, mai mănâncă și alții! Că nimeni nu e idiot să creadă că, în Timișoara, zburdă cel puțin 1000 de fete… fără protecție!

Oricum, dincolo de comparația nefericită cu România, în ţări precum Germania, Olanda și Danemarca, prostituția este acceptată cu condiția să fie practicată în arii special desemnate, iar profesionistele să plătească impozit. În spațiul danubiano-carpato-pontic ele sunt doar amendate, atunci când sunt semnalate și asta extrem de rar. În rest, sunt independente și, evident, după atâta libertate, ar trebui să fie milionare în euro! Dar nu sunt! O viziune interesantă o oferă codul penal francez. Legislația franceză sancționează un așa zis comportament agresiv al prostituatelor, cum este racolarea clienților printr-o atitudine pe care o au în public și care provoacă indignare. Cam așa cum sunt și anunțurile matrimoniale de pe internet, promovate pe Timișoara. Dar cine să le vadă?! Sau cine să-i asculte pe oamenii de bună-credință care nu-și doresc altceva decât un ambient social sigur, liniștit și fără peroane/halte pe fiecare etaj al imobilului colectiv?