Ca la piață! În lipsa materialelor sanitare, secțiile Spitalului Județean Timișoara se împrumută între ele, pe caiet, ca să rezolve urgențele medicale și să salveze viețile pacienților

- Advertisement -
Nici nu mai contează că, la televizor, curg milioanele de euro și investițiile în Sănătate, atâta timp cât, în sistem, consumabilele lipsesc cu desăvârșire! Realitatea e că, azi, Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Pius Brînzeu” Timișoara funcționează și se comportă exact ca o Casă de Ajutor Reciproc – se creditează pe paliere din rezervele de urgență ale clinicilor, pe principii de retur, troc, solvabilitate și mutualitate. Ca să fie clară dimensiunea dezastrului, bătaia mare e pe câmpuri sterile, botoșei, bonete, mănuși chirurgicale, branule, prelungitoare pentru seringi, analgezice, antiinfalmatorii, Omnifix, bonete, Betadină, Softasept, Leucoplast, sonde urinare, baloane de hemoculturi, substanță de contrast pentru computer-tomograf și recipiente de laborator. În rest, pe hârtie, totul e roz bombon! Sistemul duduie de sănătate!

Magazia nu are – iată cea mai simplă propoziție cu subiect și predicat din istoria guvernărilor PNL și PSD, la capitolul politici de sănătate! Una care curge, 24 de ore din 24, pe grupurile interne de WhatssApp ale asistentelor-șefe din cadrul SCJUT. Și, de dimineața… până dimineață, căci vorbim despre cea mai mare unitate sanitară din vestul României, refrenul este următorul: ”Cine mă poate ajuta cu…”. Cert e că, acolo unde stocurile de materie primă s-au epuizat și nu mai merge cu CAR-ul, medicii au trecut la nivelul următor: la chetă tovărășească! Astfel, lună de lună, pe bază de tabel, se strâng bani și se achiziționează, în funcție de specificul secțiilor clinice, cele necesare activității profesionale, ca pacienții să fie consultați și, în cele din urmă, să fie evitată orice urmă de malpraxis: hârtie ecograf, baterii, prezervative, chiurete, dezinfectanți și geluri.

Una peste alta, conversațiile din WhatsApp ale angajaților SCJUT nu denotă decât un singur lucru: disperarea de a face rost de materiale sanitare! De parcă ar fi prohibitive, ilicite sau provenite din contrabandă! Iată doar câteva din semnalele de pe grupurile asistentelor medicale: Are cineva 10 câmpuri sterile mici sau mari? Cine are să ne de-a împrumut mănuși sterile sau botoșei? Omnifix primim – nu putem pansa PE BLOC OPERATOR, la interventii, cu leucoplast?! Bonete? Branule galbene, prelungitoare pentru seringi – avem nevoie în Pediatrie? Betadină, Softasept? De bonete, se știe ceva, intră astăzi? Seringi cu insulină are cineva? Avem nevoie de Omnifix si sonde urinare de 16, mănuși chirurgicale nr 7 si 7,5. La Ortopedie nu mai sunt analgezice și antiinflamatorii – ne ajută careva? Recipiente de laborator are careva? Fașă de 10×20?

Și mai sunt chestiuni halucinante, într-o Românie europeană, la nivelul anului 2023, semn că managementul sanitar, la nivel național, cel puțin în ultimele 3 decenii, a fost unul de-un amatorism ieșit din comun. Pe carnet de partid, care a ținut loc de viziune! Toate, fără nicio excepție, rezultă din același grup intern de WhatsApp al Spitalului Județean Timișoara și îl au pe NU în față- NU mai solicitați baloane de hemoculturi, NU mai avem; NU e vina noastră că NU avem substanță de de contrast pentru CT; NU mai trimiteți personalul de pe secții la laborator pentru hemoculturi – NU mai avem deloc; NU mai există material moale și nici câmpuri sterile în magazie; NU avem substanță de contrast pentru urgențele de endoscopie!!! Pe scurt, ca să știe și pacienții, cam asta e situația, azi, la cel mai mare spital de urgență din vestul Românei.

E cât se poate de clar că situația disperată de la Spitalul Județean Timișoara nu este deloc una singulară, ci se regăsește, per ansamblu, la nivelul întregului sistem sanitar, așa cum o confirmă o serie de profesioniști/experți în sănătate. Până și managerul SCJUT, prof. dr. Dorel Săndesc, a recunoscut-o, fără nicio ezitare: ”E greu dar știam asta de când am venit pe funcție. E o provocare mare, de la o lună la alta. Îmi doresc doar să reușim să luăm presiunea de pe personalul medical. Oamenii fac tot ce e posibil și pentru asta au toată aprecierea și susținerea mea. Chiar sunt niște eroi! Da, există multe lipsuri în farmacia spitalului și noi încercăm să rezolvăm situații întregi pe care nu noi le-am cauzat. Am convingerea fermă că o scoatem la capăt, în scurt timp”.

Că afară-i vopsit gardu’ și-năuntru-i leopardu’, n-are nici cea mai mică relevanță, atâta timp cât la proiecte pe hârtie, la tăiat panglici, la dat prima lopată sau la turnat întâia găleată de beton la temelia vreunei noi investiții toți politicienii, în frunte cu prelații, se-nghesuie ca să fie în prima linie. Asta, în timp ce, la mai puțin de câteva zeci de metri distanță, ca să rămânem în siajul SCJUT, lipsurile și suferințele de zi cu zi rămân în cârca și în sarcina personalului medical, care n-are decât o singură soluție – să se descurce! Că despre pacienți, nici n-are sens să mai vorbim…

Cele mai citite articole în ultimele 48 de ore

Articole asemănătoare

spot_imgspot_img

Din aceeași categorie

Categorii Populare

spot_imgspot_img