Fortificaţia de la Corneşti, localitate situată la nici 20 de kilometri de Timişoara, denumită Corneşti-Iarcuri se întinde pe o suprafaţă de 1.722 de hectare şi este cea mai mare cetate preistorică din Epoca Bronzului, din Europa. În Ucraina este o aşezare sensibil mai mare, dar nu la fel de complexă. Aceasta, din Timiş, cuprinde patru şanţuri de apărare. La Sud de Corneşti se mai găseşte o aşezare, conform supelor profesorului Alexandru Szentmiklosi. “Această cultură a apărut pe la 1550 înainte de Christos, ca urmare a unor evenimente ce au determinat ample mişcări de populaţii, determinate de, cel mai probabil, explozia vulcanului Santorini din 1629 î.d.C. şi este unul dintre factorii care au putut contribui la această revoluţie culturală şi materială pentru că la momentele respective avea loc şi dezvoltarea metalurgiei bronzului” spune Szentmiklosi, care este şi şef al secţiei de Arheologie din cadrul Muzeului Banatului. Vezi în materialul video explicaţiile amănunţite ale acestuia despre cum ajungeau unele metale până aici, dar şi sarea atât de necesară inclusiv în zilele noastre.

Realizarea primelor săpături în această zonă s-au făcut în anul 1939 de o echipă condusă de arheologul Marius Moga, însă lucrările au fost sistate din lipsa fondurilor necesare dezvoltării acestei activităţi. Fondurile au venit, mai întâi, din Germania, asemeni forţei de muncă, însă la momentul actual acolo lucrează români, în timp ce banii necesari vin din mai multe surse, între care şi Consiliul Judeţean Timiş, care a contribuit cu 50.000 de lei pentru două luni pe parcursul lui 2013 “Este exact suma pe care o folosim cu muncitorii” a recunoscut Szentmiklosi.

Cercetătorii lucrează în această perioadă la scoaterea la suprafaţă a rămăşiţelor unei locuinţe, care a fost construită, din câte se pare de locuitorii acestei zone, care fac parte din cultura Cruceni – Belechişi, susţine Szentmiklosi. “Putem spune că această zonă a fost locuită pentru ultima dată între secolele I-IV î.d.C. însă descoperirile principale făcute aici datează din Epoca Bronzului. Această locuinţă este, cu siguranţă, din anii 1400-1100 î.d.C. Această aşezare, apărată de patru ziduri, se pare că a fost abandonată, dar totul este la nivel de ipoteză. Nu există nici un semn care să dovedească faptul că această locuinţă, pe care o studiem la acest moment, să fi fost atacată. Zidurile, cu certitudine au fost distruse prin foc. Dacă ele au fost atacate de către alte comunităţi nu avem încă această siguranţă, dar ştim din alte surse istoriografice că există situaţii în care comunităţiile îşi distrugeau propriile aşezări. Eu nu am evidenţe arheologice care să spună că zona Banatului a fost ţinta unui atac, prin urmare există un fenomen de abandon al necropolelor. Le numărăm pe degete la stadiul actual al cercetării. Ar putea fi vorba despre un abandon al regiunii, ceva îi determină pe aceşti oameni să plece de aici.” a spus arheologul.

Szentmiklosi recunoaşte că ceea ce se întâmplă la acest moment la Corneşti este un proiect între cele mai bine puse la punct din Europa, situl având la dispoziţie cea mai modernă tehnologie de cercetare existentă la ora actuală în lume. Pe această tehnică se bazează când afirmă faptul că încă din acele vremuri se făceau defrişări masive de păduri, dar cu un motiv bine întemeiat. “Alături de noi lucrează geologi, inclusiv din America şi Germania, o Universitate din Berlin făcând, în paralel, propriile studii, complet independent de noi. Avem alături şi palinologi de la Frankfurt care au analizat atât valea cât şi alte zone de jur împrejur şi putem spune că există o eroziune masivă datorată defrişărilor masive. Defrişarea o putem lega de construcţia celor patru valuri care au necesitat o structură de lemn. Aşezarea trebuie să aibă un consum propriu, iar
de la case până la activităţi casnice, dar exista şi o activitate metalurgică, ţinând cont de faptul că vorbim despre o aşezare mare” a adăugat Szentmiklosi. Suprafaţa este
similară cu jumătate din actuala suprafaţă a municipiului Timişoara. Spre comparaţie, vechea cetate a Timişoarei a fost construită pe numai 64 de hectare, în timp ce prima
împrejmuire de la Corneşti-Iarcuri avea circa 72 de hectare.

Iarcuri apare prima dată pe o hartă în perioada 1723-1725, pe o hartă Mercy, pentru ca mai târziu, să apară pe toate hărţile militare până la finele primului război mondial (1918). Revenind la cetatea construită aici în urmă cu mii de ani, aceasta era una strict defensivă după cum o descrie Szentmiklosi cu motive bine întemeiate, însă explicaţia exactă poate fi urmărită în materialul video.

Cele mai grele momente sunt cele în care proiectul rămâne fără finanţare, întrucât acesta este un consumator de buget, aşa cum însuşi Szentmiklosi o recunoaşte. “Există un buget care reflectă realităţile din România. Bugetul de cercetare l-am primit întotdeauna aşa cum l-am solicitat pentru că situaţia începe să devină cunoscută şi la Consiliul Judeţean. Evident potenţialul ştinţific al zonei poate fi valorificat şi altfel în sensul că cea mai mare fotificaţie este un monument care trebie păstrat. El se distruge şi datorită eroziunii naturale dar şi din cauza agriculturii intensive. Problemele sunt enorme pentru că noi avem o tehnică pe care nu avem unde să o depozităm, suntem cazaţi în sat, iar asta ar necesita o bază de cercetare şi bineînţeles a unui muzeu, penrtru că asta este finalitatea demersului nostru. Atâtea situri arheologice cu acest monument unic ar putea fi nu doar un centru de cercetare, dar şi de turism. Muzeul din Berlin a donat deja pentru un posibil viitor muzeu, aici, nouă vitrine care se află deja în România, la Primăria din Orţişoara, aşteptând un spaţiu care să devină muzeu”. Avantajele pe care le-ar avea un muzeu ce ar fi cosntruit la Corneşti le poţi afla vizionând materialul video.

Ce s-a găsit până acum, în urma săpăturilor, este depozitat fără a fi expus. “Am găsit fragmente ceramice, oase, lemn, dar ne-am concentrat pe cercetarea fortificaţiei. Altfel spus am acumulat informaţie ştinţifică mai mult decât să găsim anumite artefacte. Am mai găsit şi o aşezare sarmatică pe care am propus-o pentru includerea în lista monumentelor istorice. În cazul acesta, fragmentele ceramice şi celelate sunt catalogate, pregătite, puse în cutii şi vor fi duse la muzeu pentru a fi expuse” a mai spus Szentmiklosi.

“Dorim să mulţumim pe această cale conducerii PP-DD Timiş şi în special deputatului Adrian Diaconu – preşedintele organizaţiei Timiş – pentru sprijinul oferit în vederea realizării acestui material.”

Spune-ţi opinia civilizat!