Cosmin Tinta – Spicuiri dintr-o Proclamaţie uitată

Nu vreau să complic scriitoriceste acest articol- va fi simplu şi îl voi lăsa deschis interpretării voastre. Îmi permit doar să citez paragrafele care încă mă frământă şi să vă spun, după fiecare, din ce motiv o face…

“Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominaţie prin învrăjbirea claselor şi categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei “luptei de clasă” s-au urcat la putere bolşevicii în 1917, pe acelaşi temei, nomenclatura comunistă romană a instigat după 1944 o clasă socială împotriva alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai uşor terorii. Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii…”

… pentru că mi se pare că suntem în continuare supuşi terorii, una dintre metode fiind chiar dezbinarea societăţii şi instigarea unora împotriva altora: angajati-pensionari, angajaţi la stat-angajati la privat, doctori- restul lumii, popi-enoriasi, români din diverse regiuni, unii împotriva altora, când ar avea atâtea motive să fie mai uniţi ca niciodată!

“… Timişoara este un oraş românesc şi european… Invităm pe toţi şovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timişoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranţei şi al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casă a Europei.”

… pentru că prea asist la o subterană şi constantă negare a caracterului românesc dar (culmea!) şi european al oraşului meu, în sensul actual al termenului… Timişoara este prea des “mica viena” şi prea rar ea însăşi, proslăvind nişte vremuri moarte, purtătoare de multe vinovăţii. Pentru că de prea multe ori, toleranţa este alimentată doar în anumite direcţii. Pentru că văd prea puţin respect din partea celor cu care împărţim “Casa Europei”. Pentru că din secuime vin prea puţini turişti pe la noi…

“… Timişoara a pornit Revoluţia împotriva întregului regim communist şi întregii sale nomenclature şi nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenţi anticeauşişti din interiorul PCR-ului.”

… pentru că… no comment!

“Deşi milităm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care îşi au neajunsurile şi inechităţile lor. Suntem însă categoric în favoarea ideii de iniţiativă particulară… Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acţiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activităţii. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor şanse egale de prosperitate.”

… pentru că mă gândesc la Norvegia sau la alte exemple în care nu ne-am transformat. Pentru că astăzi, concernele occidentale şi nu numai, ne-au luat aproape tot. Pentru că am ajuns să permitem şi vânzarea pământului de sub propriile picioare străinilor. Pentru că ideea de iniţiativă privată a românului simplu, curat şi bine intenţionat, a fost pur şi simplu călcată în picioare de marii dirijori ai naţiei din ultimul sfert de secol… Pentru că nu există şanse egale de prosperitate în mod real.

“… Timişoara este hotărâtă să ia în serios şi să se folosească de principiul descentralizării economice şi administrative…”

… pentru că există mizerabili care în spatele acestei idei au desenat deja, frecându-şi mâinile, steaguri cu cruci albe pe fond verde. Pentru că există dobitoci care murmură deja “graniţa la Orşova” sau indivizi care ne detestă pe noi, românii, atât de mult, încât se gândesc că ar fi bună o colonizare a Banatului cu buri sud-africani, dacă şvabii tot au plecat… Pentru că nişte neica-nimeni îmi înjură naţia şi ţară din spatele acestei idei, visând că îmi vor mânca mie şi ţie banii, din fotoliul de ales într-un viitor parlament regional…

“După căderea dictaturii au fost invitaţi în ţara toţi românii plecaţi în exil, pentru a pune umărul la reconstrucţia României… Exilul românesc înseamnă sute de profesori eminenţi care predau la cele mai mari universităţi din lume, mii de specialişti preţuiţi la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificaţi în tehnologiile cele mai avansate. Să fim mândri de ei şi să transformăm răul în bine, făcând din tristă şi dureroasă diasporă românească o forţă înnoitoare pentru România. Timişoara îi aşteaptă cu dragoste pe toţi exilaţii români. Sunt compatrioţii noştri…”

… pentru că am făcut din trista şi dureroasa diasporă românească una mult mai numeroasă şi mai tristă… Pentru că noţiunea de compatriot a fost, pur şi simplu, asasinată.

“… Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii…”

… pentru că asta parcă a fost scrisă acum câteva secunde.

“Această Proclamaţie se adresează în primul rând celor care au primit revoluţia cadou şi se miră de ce suntem nemulţumiţi, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste şi a mai apărut şi câte ceva în prăvălii. Acum ştiu de ce suntem nemulţumiţi: nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timişoara…”

Oare câte alte legi proaste ne-au fost puse pe cap între timp? Oare câte din cele apărute în prăvălii vi le mai permiteţi? Oare pe voi vă frământă cele de mai sus?