școala-părăsită-în-Stamora-Română42

”Nebănuite sunt căile Domnului” spune o vorbă, pe care aș completa-o eu: ”Nebănuite sunt căile domnului Koller”, dar nici cu viziunile sale nu mi-e rușine. Comuna Sacoșu Turcesc, cea mai mare administrație comunală din județul Timiș -având nu mai puțin de șapte localități-, este condusă de mai bine de 14 ani de același primar – Gabriel Koller, primarul despre care v-am mai povestit de multe ori până acum. Și vom mai povesti, că avem ce, cu nemiluita.

Cea mai nouă invenție a edilului comunei s-a pus în executare luni, 6 octombrie 2014, și a constat în amplasarea a patru ”instrumente” pentru copii, adică un leagăn cu două locuri, un balansoar, un tobogan și o ”învârtitoare”. Doi muncitori au fost trimiși cu un tractor cu remorcă să pună în aplicare noua minunăție destinată copiilor din satul Stamora Română. Nimic ieșit din comun până acum.

Problema care apare legată de amplasarea acestor dispozitive destinate recreerii copiilor este mai mult decât gravă. Aceste ”jucării” au fost montate la marginea drumului care traversează satul care are circa 300 de locuitori, conform celui mai recent recensământ, fără a fi împrejmuite, asta deși lângă amplasamentul lor se găsește școala…

Locul de joacă pentru copii a fost ”construit” chiar sub un copac, mare și destul de bătrân, din a cărui coroană pot cădea oricând crengi întregi direct peste copii care se joacă sub el. Cele patru sisteme au fost montate pur și simplu în gropi săpate în pământ, în care ulterior a fost aruncat ”beton”, ”suficient cât să țină mult și bine” ne-au comunicat cei doi muncitori, însă acestora nu le-a fost trasată sarcina de a lua nicio măsură în privința ”patului” pe care se ameanajează acest părculeț. Copiii din Stamora Română vor fi nevoiți să se dea pe tobogan de exemplu și să ”aterizeze” în noroi, întrucât edilul nu a catadicsit să creeze condiții ”normale” pentru acești copii, ”aruncând” și o remorcă de pietriș pe amplasament.

Revenind la școală, aceste jocuri destinate copiilor puteau fi amplasate chiar în curtea școlii, curte îngrădită frumos, cu gard înalt, de unde copii pot ajunge cu mult mai greu direct pe șosea. Dar am uitat să vă spun că școala nu mai e… școală, ci… cocină îmi permit eu s-o numesc. Îmi pare rău și nu vreau să jignesc pe nimeni, însă acesta este termenul care poate fi atribuit fostei școli din Stamora Română și asta tot datorită domnului Koller, care a dat ordin ca această clădire să nu mai adăpostească elevi deoarece prezenta pericol pentru aceștia, singurul lucru care era într-adevăr degradat fiind acoperișul construcției. Așadar toți copii din Stamora Română sunt nevoiți să învețe în școala din Sacoșu Turcesc, deși au o clădire în care ar putea face asta, la ei ”acasă”. Școala a fost ”modificată” între timp, iar aici este acum ”Căminul Cultural”. Al doilea, căci ”adevăratul” cămin cultural este peste drum, dar despre acesta vă povestesc zilele viitoare (și credeți-mă, o să aveți de ce vă minuna).

Revenind la vechea școală, una dintre încăperile acesteia este folosită acum de Asociația Vânătorilor din comună, care plătește o chirie frumoasă Primăriei Sacoșu Turcesc, de circa 300 de lei lunar. În schimbul acestei sume, proprietarul clădirii nu oferă nici măcar siguranța acelei încăperi, din interior dispărând mai multe obiecte, în dese rânduri, deși cheia se află chiar la primarul Gabriel Koller. Aceeași cameră este utilizată de oamenii de acolo pentru organizarea de pomeni, așa cum s-a întâmplat și ieri. Două dintre vechile săli de clasă au fost unite pentru ca aici să se poate organiza diferite evenimente și chiar ruga satului, în timp ce o a patra încăpere a fost, și după toate probabilitățiile va fi și luna viitoare, secție de votare, însă camera respectivă necesită intervenții urgente. O altă încăpere din clădire a fost cândva un mic depozit, din câte se observă și în imagini, dar a devenit un adevărat focar de infecție, fiind plină ”cu de toate”, de la doze de bere la ”bucăți” din urnele de vot.

Curtea școlii arată la fel de ”bine” precum clădirea pe interior. E plină de gunoaie, iar boscheții crescuți acolo ajung fără prea mari eforturi la nivelul acoperișului clădirii, dar nu contează, domnu’ primar a făcut loc de joacă pentru copii, din bani publici…