Am preferat sa nu scriu un rand despre ziua regelui Mihai si despre actiunile oficiale organizate de autoritati cu aceasta ocazie. Asta desi nu mi-am ascuns niciodata optiunile monarhice. Ba tocmai de aceea.
Daca as avea cea mai mica speranta ca vreunul dintre omagiile aduse Majestatii Sale, de la inaugurarea piatetei care-i poarta numele, pana la decorarea de catre ministerul Apararii si discursurile inflacarate rostite cu aceste ocazii, ar purta o farama de sinceritate as fi primul care sa le aplaude. Ma tem insa ca nu asistam decat la manifestari strict electorale ipocrite.
Nu pot crede ca aceiasi oameni care in anii 90 il alergau pe rege pe autostrada A1, acelasi partid care in anii ’90 punea la cale un proiect de lege care sa interzica pe viata prezenta familiei regale in Romania, au devenit brusc daca nu monarhisti convinsi, atunci macar mari admiratori ai Majestatii Sale.
Spre exemplu, primarul general al capitalei, Sorin Oprescu se declara emotionat si mandru de lectia de istorie traita care Majestatea Sa. Foarte frumos! Dar Sorin Oprescu este creatia politica, pupilul lui Ion Iliescu.
Daca il traversau asemenea sentimente adanci, cum se face ca a putut sa stea atata vreme, fara sa cracneasca, alaturi de cel mai mare inamic al regelui Mihai in anii 90care alunga din tara la propriu acesta lectie vie de istorie?
Este adevarat ca dl. Antonescu si foarte multi dintre liberali s-au declarat monarhisti de pe vremea cand asemenea declaratii erau extrem de periculoase, dar nu am vazut din partea domniilor lor nicio initiativa concreta, pe hartie de modificare a Constitutiei in sensul revenirii la monarhie. Ba dl. Antonescu isi doreste sa devina presedinte al Romaniei, functie care, prin ea insasi, este o negare a monarhiei.
Daca aruncam o privire in urma, putem stabili cu precizie cand a fost lovita Romania de acest val promonarhic si de cand a descoperit mare parte din clasa politica ca Regele Mihai este bun si pentru altceva decat pentru a fi injurat.
A ajuns de altfel un mare sustinator al Majestatii Sale inclusiv Sergiu Andon, cel care in anii 90 il injura cu subiect si predicat intr-un editorial publicat de Adevarul.
Iar momentul este matematic cel in care Traian Basescu a declansat atacul sau nedemn, incorect si badaran impotriva suveranului, intr-o emisiune TV. Nu atat atacul in sine, nu atat acuzatia de tradare la adresa regelui, le-au dat idei monarhistilor de ocazie, ci faptul ca presedintele a dovedit o autentica aversiune la subiectele rege si monarhie.
Mai rau este ca Traian Basescu nu-si poate controla aceasta aversiune care ii creeaza reactii deplasate si vulnerabilizante.
Aceasta aversiune explicita este cea care a starnit promonarhismul celor mai multi dintre politicienii romani. Vor sa-l enerveze pe Traian Basescu, sa-l provoace si sa aminteasca in permanenta reactiile deplasate pe care le-a avut.
Regele Mihai este pentru ei doar o alta forma de antibasism. Sunt gata sa pun pariu ca dupa viitoarele prezidentiale subiectul va fi inchis si de familia regala isi vor aduce din nou aminte doar autenticii monarhisti.
Cam cati dintre politicieni romani credeti ca doresc o clasa poltica, o societate romaneasca bazata pe principii si onestitate, cu un arbitru cu adevarat independent care sa nu permita derapajele din care ei se hranesc sa datorita carora prospera?
Nu pot sa fiu partas la acest exercitiu de ipocrizie evident, la aceasta mascarada electorala la fel de umilitoare pentru Majestatea Sa ca urmarirea de pe A1. Actorii sunt de altfel, cum spuneam, cam aceiasi, doar mastile s-au schimbat.
