Transfer aeroport

În mod normal și firesc, conform unei înțelegeri transpartinice, acțiunile ar trebui împărțite frățește, între PSD si PNL, doar că, acum USL, deși ”traiește”, el nu mai există! Așa se face că, în acest moment, președintele Titu Bojin s-a aratat dornic să preia capitalul majoritar al AIT, adică 80% din actiuni, în timp ce liberalii, prin vocea consilierului local Ciprian Jichici, membru în consiliul de administrație al aeroportului ”Traian Vuia”, au bătut în retragere, anunțând ca ”AIT nu este chiar un trofeu economico-financiar”, motivând, mai direct sau mai cu perdea, ca societatea are probleme serioase de management: ”Nu este o societate care produce profituri substanţiale şi care să constituie o miză din acest punct de vedere. Situaţia economică a aeroportului este destul de incertă, pe fondul unei scăderi masive a numărului de pasageri. Dacă în perioada de vârf discutam de circa 1,1-1,15 milioane de pasageri pe an, cifrele din ultimul an indică o scădere de până la 750.000-760.000 de pasageri (…) veniturile societăţii scăzând semnificativ. Nu mai pun la socoteala sumedenia de procese pe care aeroportul le va pierde si va trebui sa plateasca despagubiri…”. Un lucru e cert, chiar și în nota expusă de Ciprian Jichici: AIT e devenit o vacă de muls, societatea e prost administrată, banii puțini se risipesc haotic si, mai presus de toate,  cel mai mare aeroport din vestul României necesită de urgență investiții masive, în special pe partea de siguranță a traficului si pasagerilor!!!

Cifre si expertize contradictorii

Apropo de Aeroportul Internațional Timișoara, trebuie spus că acesta a fost construit la nivelul anilor  ’60. Initial, la inaugurare, pista a avut 2500 m, ulterior, în anul 1980, aceasta a mai fost prelungită cu încă un kilometru. La data construcției, suprafața rulantă a AIT avea o capacitate portantă de 49 PCN (paved clasification number), coeficient care dictează greutatea avioanelor care pot decola si ateriza de/pe ”Traian Vuia”. Practic, conform specialiștilor în aeronautică, ca totul să decurgă în siguranță și conform legislației în vigoare, orice avion trebuie să aibă o capacitate mai mică sau cel mult egală cu suprafața portantă  a aeroportului! Cert e că, până la nivelul anului 2005, adică la mai bine de 25 de ani de la inaugurarea ultimei bucăți de pistă, în arhiva AIT nu s-a putut identifica niciun studiu, pe baza căruia, la deschidere, aeroportului bănățean i s-a calculat coeficientul de 49 PCN. Abia în anul 2006, AIT contractează IPTANA SA pentru ”un studiu pe sufrațele de mișcare” ale aeroportului. Concluzia scrisă, formulată sub forma unui raport, este simplă: primii 2500 m de pistă, inaugurați la nivelul anilor 60, au un coeficient de 47 PCN, iar ultimii 1000 m, inaugurați în 1980, au un coeficient de numai 32 PCN. Evident, la vremea respectivă, conducerea ”Traian Vuia”, reprezentată de pesedistul Dan Idolu, aflat la cârma instituției chiar și acum, cu o mică întrerupere ce-i drept, a intrat în fibrilații. Așa că, pe considerente neclare, a mai comandat un studiu, de aceasta dată la ICERTRANS SA, renumit institut de cercetări în transporturi. Doar că a fost ghinion și de această dată, întrucât concluziile ”expertizării capacității portante a sistemelor rutiere ale Aeroportului Timișoara” sunt și mai năucitoare: numai 39 PCN!

La loc comanda!

Fără doar și poate, cele două studii independente, realizate la un interval de numai câteva luni, au reprezentat o lovitură de ghioagă, drept în moale capului, pentru conducerea AIT. Ca atare, riscând rezilierea unor contracte cu o grămadă de companii aeriene, implicit intrarea în faliment, odată cu scăderea numărului de pasageri, Dan Idolu a decis să țină concluziile rapoartelor, atât celor de la IPTANA SA cât și celor de la ICERTRANS SA, doar pentru domnia sa, probabil, într-un sertar, ferit de lumină, ca să nu se îngălbenească foile. În mod normal și legal, susțin specialiștii, ar fi fost ca cel mai mic număr al suprafeței portante, recte 32 PCN, să fie publicat de urgență pe forumurile de specialitate ale Autorității Aeronautice Civile Române, astfel încât toți operatorii aerieni să știe ce riscă, în cazul în care avioanele sunt cu mult mai grele decât suprafața portantă a pistei de pe ”Traian Vuia”. E cert faptul că, dacă aceste cifre ar fi fost publicate în secunda doi, s-ar fi iscat o adevărată isterie în rândul aviației civile și comerciale, intrucât de la o zi la alta, ratingul AIT ar fi căzut mai ceva ca si cotațiile bursiere, în vremuri de criză economică! Că lucrurile stau întocmai așa, s-a dovedit abia în 2010, când odată cu debarcarea lui Dan Idolu de la cârma AIT, a sosit si un control de la Ministerul Transporturilor, care a descoperit grozăvia ”secretizării inconștiente” ale celor două rapoarte de expertiză tehincă a pistei de pe ”Traian Vuia”. Instant, ministrul transporturilor de la acea vreme, Radu Berceanu, a ordonat publicarea de urgență a cifrelor reale ale suprafeței portante de pe AIT. Așa cum era de așteptat, imediat după ”transparentizare”, aeroportul bănățean, dar si Ministerul Transporturilor, a fost asaltat cu telefoane și faxuri de la zeci de companii aeriene, ba chiar și de la autoritatea europeană de reglementare aeronautică (ERA), care si-a manifestat ingrijorarea privind ”runaway safety concerns Timisoara Airport”.

Soluții de compromis

Așa se face că, timp de aproape 5 ani de zile, conducerea AIT, reprezentată de pesedistul Dan Idolu, deși știa realitatea suprafeței portante a aeroportului ”Traian Vuia”, a preferat sa tacă și să ascundă sub preș probleme de importanță vitală privind securitatea aeronavelor și pasagerilor. Unde mai pui că amble studii, atât cel de la IPTANA SA cât și cel de la ICERTRANS SA, au costat aeroportul bănățean o groază de bani, circa 180.000 RON! Concluziile autorităților sunt și ele pe măsură: ”…având în vedere ca institutul de cercetare, care a elaborat studiul respectiv, era un institut recunoscut și acreditat de către Autoritatea Aeronautică Civilă Romană – AACR,  la data când s-a luat la cunoștință despre o astfel de scădere a capacității portante, de la valoarea publicată (ne referim la pista de decolare-aterizare în special) PCN 49 la PCN 39, conducerea executivă a Aeroportului Timișoara trebuia să publice de îndată noua valoare, întrucât aeronavele cu ACN – „Aircraft Clasification Number” mai mare decât 39 nu aveau voie să opereze, putând pune în pericol siguranța zborurilor”. Așa că, în baza acestor constatări, Dan Idolu s-a ales și cu o plângere penală, sub o formă sau alta, pentru atentat la siguranța zborurilor. Până atunci, ca să nu reducă de tot activitatea AIT și să mai salveze ceva din cifra de afaceri, s-a luat decizia, în colaborare cu Ministerul Transporturilor, ca toate avioanele care aterizează pe ”Traian Vuia” și vin din direcția Remetea Mare, să fie obligate să facă un ”tur de onoare”, și să aterizeze dinspre Giarmata Vii, tocmai pentru că calea de rulare, cea de 2500 m, inaugurată in anii 60, are o suprafață portantă mai mare, decât ultima bucată de 1000 m, dată în funcțiune în 1980. Ce-i drept, până la reparații capitale asupra pistei, a fost o soluție tipic românească, singura legală, dar și una de compromis!

Joc de rol

Cum nimic nu e bătut în cuie în administrația românească, odată cu revenirea PSD la ciolan, Dan Idolu s-a întors la cârma AIT, undeva în vara lui 2012. Imediat după, a comandat un nou studiu tehnic privind suprafața portantă a pistei de pe ”Traian Vuia”, tot cu cei de la IPTANA SA, societate care, în urmă cu 6 ani, dăduse cea mai mică valoare la suprafața portantă a căii de rulare de pe aeroportul bănățean, recte 32 PCN, evident,  pe ultimii 1000 metri dinspre localitatea Remetea Mare. Dacă la nivel de 2010, Ministerul Transporturilor a decis să publice în mediile de specialitate că pista AIT este de 39 PCN, la doi ani după, timp în care nu s-au efectuat niciun soi de reparații generale/capitale la calea de rulare, ci doar lucrări de întreținere/cosmetizare, IPTANA SA, în urma unor ”expertize tehnice aplicate”, îl fericește pe pesedistul Dan Idolu cu o cifră norocoasă de Bingo: 42 PCN! Evident, Idolu spune că la AIT totul este în regulă și că nu există niciun fel de probleme de siguranță, nici pentru avioane și nici pentru pasageri, cu atât mi mult cu cât ”nu s-au recepționat rapoarte sau plângeri din partea operatorilor aerieni, referitoare la cedări de structură a pistei, care să afeceteze capacitatea portantă, ci doar reclamații privind rugozitatea suprafeței pistei, care erodează mult prea repede cauciucurile aeronavelor, producând cheltuieli majore companiilor aeriene”. Același director al AIT susține că lucrurile sunt chiar mai roz decât par ele la prima vedere și asta pentru că, odată cu reinstalarea sa în funcție, ”s-a reluat demersul de reparare a suprafeței pistei, inclusiv așternerea unui strat asfaltic turnat la rece, eliminând astfel riscul de a se produce un eveniment aviatic, datorat suprafeței neconforme a pistei și eliminând riscul de a reduce rezistența structurii pistei”.

Semne de întrebare

Ce nu spune, însă, pesedistul Dan Idolu este faptul că, odată cu (re)antamarea celor de la IPTANA SA, care au concluzionat că starea tehnică a pistei de pe AIT s-a îmbunătățit, deși în ultimii șase ani nu au existat reparații capitatale la calea de rulare, societatea de expertizare tehnică s-a ales, aproape în același timp, și cu alte contracte interesante pe ”Traian Vuia”, evident, fără nicio legătură… cu cei 42 PCN: expertiză tehnică, studiu geotehnic, proiect tehnic reparații pistă, servicii evaluare oferte, studiu fezabilitate, servicii asistență și câte și mai câte. Până la urmă, ca să o vorbim direct, nu IPTANA SA e baiul cel mai mare pe Aeroportul Internațional Timișoara, ci maniera în care pesedistul Dan Idolu aruncă cu contracte halucinante înspre firme de partid, înspre parteneri de vânătoare, înspre rudele de gradul întâi ale unor înalți functionari din Consiliul Județean Timiș, înspre mass-media de casă, înspre fântâni, spații verzi și zeci de mii de panseluțe colorate și, nu în ultimul rând, toacă banul public pe servicii juridice, pe training de personal, pe evaluări psihologice și multe altele! Așa cum veti vedea în numărul viitor, toate firmele private, care sunt abonate la banii AIT, sunt lipite direct sau indirect de PSD Timiș sau de membri acestei formatiuni politice, fie fac parte din cercul relational sau de loasir al directorului Dan Idolu. Și atunci, nu are dreptate consilierul Ciprian Jichici, membru in CA al AIT, cand spune ca aeroportul ”Traian Vuia” nu are parte de un management potrivit, pentru ca banii se scurg cu prea multa usurință printre degete?!?

9 COMENTARII

  1. Nu se poate asa ceva !!!imi vorbiti in termeni gen:”paved clasification number;runaway safety concerns Timisoara Airport”,dar ma bagati in „ceata”cu „directia Remetea Mare;directia Giarmata Vii”,asta denota ca cei ce v-au dat materialul,au fost,si vor fi,niste HABARNISTI !!!Oare credeti ca un textilist avea habar ce reprezinta unghiul pistei 11-29?sau PT-12 daca exista?iar in ce priveste chestia cu”zeci de mii de panseluțe colorate”,asta ati copy paste de la primarie!!!Toate cele bune !!!P.S.Intreaba domnul Lupu Valeriu de cazul”Olanesti”!!!https://szocs-francisc.blogspot.ro/2012/06/jaf-cu-acte-in-regula-la-aeroportul.html

  2. Poate ne spuneti ceva si de contractele lui oancea pe aeroport? contracte pe 4 mp si foloseste 100 mp. FARA LICITATIE SI PE GRATIS.
    De licitatie nu poate fi vorba. Sper sa faceti lumina.

    • Ajungem si la partea aia. Sunt atat de multe nereguli pe Aeroportul ala, ca avem de scris non-stop 🙂 Am aflat si cum merg „plicurile” in fiecare luna in buzunarul lui Idolul 😉

  3. La aeroportul din Timişoara s-a deschis cutia Pandorei, tot mai multe dintre contractele ilegale încheiate de fostul director Dan Idolu cu societăţi ale unor prieteni sau apropiaţi fiind făcute publice. Aceasta în ciuda măsurii luate de ministrul Radu Berceanu, cel care a secretizat contractele comerciale din Aeroportul Traian Vuia şi diverse comapnii aeriene şi societăţi comerciale. Sumele care s-au scurs ilegal din conturile societăţii aeroportuare nu sunt cunoscute, dar estimările neoficiale făcute de foşti angajaţi avansează o fraudă de câteva milioane de euro.
    Jurnalul Naţional a prezentat deja contractul dintre aeroport şi compania low-cost Wizzair, prin care 1,6 milioane de euro au fost făcute efectiv cadou operatorului de curse internaţionale. Wizzair trebuia să plătească 2 milioane de euro, pentru anul trecut, pentru că operează pe Aeroportul Timişoara. În realitate, Wizzair a virat către aeroport doar 400.000 euro, iar restul de 1,6 milioane de euro i-a primit înapoi “cadou” din partea fostei conduceri a lui Dan Idolu, cu motivaţia incredibilă că Wizzair face publicitate aeroportului de aceşti bani.
    Verificările au dovedit însă că Wizzair îşi face de fapt reclamă propriilor zboruri din Timişoara pe vreo 70 de site-uri de internet, însă această operaţiune nu poate justifica suma de 1,6 milioane de euro. Mai mult, contractul încheiat în limba engleză a fost ţinut ascuns şi a apărut tradus cu multe greşeli abia în luna decembrie. Pus la colţ de investigaţiile şi dezvăluirile de presă, actualul director, Cornel Sâmărtinean, a recunoscut că există multe contracte care au adus pagube aeroportului, printre acestea fiind inlcusiv contracte cu centre de welness şi spa pentru relaxarea conducerii sau excursii la shopping în Dubai.

    Citeste mai mult pe: Se cauta manager privat pentru aeroport | deBanat.ro – spune realitatea! https://www.debanat.ro/2012/09/se-cauta-manager-privat-pentru-aeroport/#ixzz34G7MPNQQ

  4. Aeroportul Internaţional “Traian Vuia” Timişoara a fost transformat de fostul director Dan Idolu în sursă de profit maxim pentru firmele Saero, aeroportul traian vuia timisoara ppatronata de Cristian Chebuţiu şi UCM Reşita, reprezentată de Adrian Chebuţiu, naşul directorului. PRESSALERT.ro continuă seria dezvăluirilor despre contractele cu cântec semnate cu aceste firme de aeroport, dar care au fost trecute cu vederea de toate controalele din ultimii ani.
    În toamna lui 2004 se organizează o licitaţie pentru achiziţionarea a 40.000 litri lichid degivrant pentru pistă, firma Saero câştigând cu o ofertă de 60.000 de euro. În februarie 2005, se solicită, printr-un memoriu intern, suplimentarea contractului pe motiv că a fost o iarnă grea şi cantitatea de lichid comandată este consumată, aproape în totalitate. La începutul lui martie, Aeroportul Internaţional “Traian Vuia” trimite o adresă prin care cere în mod imperativ preţurile de la Saero pentru suplimentarea de lichid degivrant. Cu toate acestea, în documentele instituţiei, apare o anexă semnată în …ianuarie 2005 pentru o suplimentare de 60.000 l îm valoare de peste 97.000 euro. Asta în condiţiile în care, valoarea anexei nu avea voie să depăşească valoric jumătate din suma contractului iniţial. Ulterior, în toamna lui 2005, aeroportul se pregăteşte de iarna următoare şi în urma unei licitaţii cumpără tot de la Saero 100.000 litri de lichid degivrant pentru 183.260 euro plus TVA.
    UCM Reşiţa, reprezentată de naşul directorului Dan Idolu, a câştigat licitaţia pentru construirea de porţi de îmbarcare în zona aerogării de plecări externe, după ce s-a “războit” cu un singur contraofertant. Valoarea iniţială a afacerii – 330.681 euro plus TVA, iar durată de execuţie 5 luni. Ulterior termenul de finalizare s-a amânat de nu mai puţin de patru ori pe diverse motive „devierea canalizării pluviale şi menajere, modificarea unor elemente la scările metalice montate, acestea au fost redebitate pe şantier” sau „lucrări efectuate sub traficul de călători”. Conform tradiţiei, a apărut şi o anexă prin care s-au efectuat lucrări suplimentare de 159.489,75 euro.
    Un alt contract important primit de firma naşului de la finul director a fost cel de extindere aerogară curse interne, la licitaţie singura firma care s-a prezentat fiind UCM Reşiţa. A câştigat cu o ofertă de 484.140 euro. Se semnează, apoi, o anexă pentru lucrări suplimentare la contract în valoare de 237.073 euro- „datorită modificărilor proiectului tehnic”. Lucrările suplimentare au constat, printre altele, în construirea unei scări de acces pentru fluxul de pasageri de la etaj spre parter, în lateral, construirea de grupuri sanitare.
    Din 2004 şi până în 2008, Saero SRL a primit mai multe contracte de la Aeroportul Timişoara – în 2004 a livrat 7 cărucioare de platformă, în urma unei cereri de ofertă, pentru 23.596,76 euro şi 5 cărucioare pentru transportul bagajelor cu 7560 euro; în următorul an 5 cărucioare de platformă pentru 11.900 euro; în 2006 – 5 cărucioare platformă hand luggage pentru 9000 euro plus TVA. În 2005, aeroportul din Timişoara a achiziţionat o autospecială pentru stingerea incendiilor second hand de la Saero pentru 118.574 euro cu TVA, în 2006, în regim de urgenţă, un echipament de degivrare-antigivrare a aeronavelor” cu 65.000 euro şi în 2008 o staţie mobilă de distribuţie carburant cu 59.900 euro. Saero a semnat şi un contract service revizii periodice pentru cele 7 uşi glisante ale aeroportului în valoare de 8253 lei pentru tot anul 2006.
    2 Raspunsuri la Cum a semnat Aeroportul “Traian Vuia” un contract în ianuarie pentru care cerea ofertă de preţ în martie

    Citeste mai mult pe: Se cauta manager privat pentru aeroport | deBanat.ro – spune realitatea! https://www.debanat.ro/2012/09/se-cauta-manager-privat-pentru-aeroport/#ixzz34FWH431Z

  5. Felicitari pentru curaj radu, poate ne spui si de oameni care au fost dati afara ,in jur de 50 de oameni, au cistigat in instanta si au fost dati iara afara. Ce nemernic. Cite prejudicii a facut acest nemernic.

Comments are closed.