Cosmin-Tinta

Trebuie să recunoaştem că Rusia tocmai a dat o lecţie “comunităţii internaţionale”, cum le place occidentalilor să se dezmierde când îşi joacă vreun interes strategic pe planetă. Tot filmul din Crimeea s-a desfăşurat fără să se tragă un glonţ, fără să curgă o picătură de sânge. Cu acordul exprimat prin vot al populaţiei locale şi cu o meticulozitate chirurgical-juridica absentă din filmele cu cowboy ale ultimelor două decenii şi ceva, Rusia a arătat „cum se face”. Şi a mutat straşnic. Chiar şi soldaţii din décor erau pe acolo sub acoperirea parţială a unui acord care mai era valabil vreo 30 de ani… Iar Rusia a mutat aşa nu neapărat pentru că ar fi hapsână după hectarele geostrategice ale Crimeei. Ci pentru că nu putea rata şansa de a da lumii occidentale un veritabil şah…

Să fim seriosi- pe fundalul crizei din Crimeea, UE ameninţă deocamdată Rusia cu blocarea conturilor şi interdicţii de călătorie, adică un fleac. Poate merge UE mai departe? Ia să ne gandim- între Rusia şi “locomotiva Uniunii”, Germania, se desfăşoară anual schimburi comerciale de peste 75 de miliarde de euro. Cu Rusia fac afaceri peste şase mii de întreprinderi germane, iar oamenii de afaceri nemţi au investit peste 20 de miliarde de euro în Rusia. Şi vorbim doar de Germania! Între timp, Duma de la Moscova tocmai se joacă de-a legea naţionalizării întreprinderilor străine…

America ce poate oare să facă? Îi invită şi pe ruşi la o plimbare prin vasta lor “sală de arme”, aşa cum tot face de nişte decenii încoace, atunci când vrea să aducă argumente în plus pentru tranşarea câte unei situaţii? Numai dacă americanii au înnebunit complet.

Sincer nu soarta locuitorilor din Crimeea mă îngrijorează, se vede de la o poştă că voiau pe bune să rămână cu Rusia. De două lucruri mi-e teamă, însă, după episodul ăsta. Primul este că în acest moment toţi ăia mari, care pot emite pretenţii, au demonstrat deja că e loc la orice oră de un pişu mic pe acorduri, prevederi internaţionale, constituţii, pe status-quo şi la o adică pe pacea mondială, dacă aşa li se năzare. Occidentalii au făcut pilaf o minunăţie de ţară chiar sub nasul nostru, al bănăţenilor… În mod cinic, dacă nimic nu deranjează planul, Jugoslavia se va reîntregi împăcată şi cuminte în UE. Ruşii arată că şi ei pot culca sub pământ un colos, Ucraina… Asta aşa, ca să ne uităm numai prin vecini!

Al doilea fapt care mă îngrijorează este că UE, cea din care facem parte şi în care ne-am pus atâtea speranţe, nu va fi capabilă să dea o replică sănătoasă Moscovei. Nu va şti şi nici nu va avea forţa să facă ceva cu mingea aruncată de ruşi în terenul său, o minge otrăvită, care dacă bubuie nu va face explozie ci poate o implozie a Uniunii, aşa cum o vedem astăzi… Iar în dulcea tradiţie a cancelariilor apusene, ne-am putea trezi din nou obiect al vreunei tranzacţii. Fie că întreg, fie pe bucăţi! Pe cei care strâmbă din nas citind asta îi invit să se uite la două episoade relativ recente din istorie, deşi există mai multe. În al doilea război mondial, că aliaţi ai nemţilor, am primit în schimbul petrolului, hranei şi devotamentului nostru un diktat care ne rupea Ardealul şi un pact care ne smulgea răsăritul ţării. Al doilea episod, culmea, e legat chiar de Crimeea. Vă amintiţi de Ialta? Nici nu mai comentez…

Dar hai, să nu devin fatalist şi să închei într-o notă amuzantă. Că doar aşa ne şi stă bine nouă, locuitorilor eternei falii geo-strategice, făcând tradiţionalul haz de necaz care ne-a trecut prin istorie… Ştiţi cum cred că ar arăta acum o adaptare a acelei caricaturi de care aminteam la început? În prima ipostază, ursul îşi întinde oasele scoase de la hibernare, ajungând cu labele binişor dincolo de graniţele Rusiei. De pe harta UE, îl priveşte o vulpe nedumerită. În a doua ipostază, ursul nu mârâie, ci râde. Privind cum vulpea caută cu disperare vreun ochi de apă îngheţată în jurul Crimeei, în care să-i prindă coada… Pentru detaliile hărţilor din a doua ipostază, permiteţi-mi să fac refuz de imaginaţie!

PS: Nu sunt nici filorus, nici vreun fricos din fire şi nici nu vreau să produc panică. După câteva săptămâni în care am urmărit cu atenţie evenimentele din Răsărit, încerc doar să îmi atenţionez semenii că trebuie să ne apropiem unii de alţii, să stăm umăr la umăr şi să nu ne mai încredem în păsări de pe gard. Pentru că, zic eu, s-ar putea să fi venit anotimpul Crimeelor…