Nu-ţi trebuiau prea multe clase pentru a-ţi da seama ce vârf al anomaliei se atingea pe scena politichiei româneşti, atunci când s-a bătut palma pentru facerea USL-ului. Famiglia fesenista, braţ la braţ cu cei fugăriţi după revoluţie cu bâta pe spinare, pe unde erau apucaţi! Stânga cu dreapta, două doctrine foarte diferite, în aceeaşi ciorbă! Liberali şi conservatori la un loc, sfidând chiar elementare chestiuni de semantica- cele două noţiuni nu pot fi alăturate decât în lumea lui Caragiale. Şi pentru că în orice zamă lungă făcută la ceaun dă bine întotdeauna o mână de “ceva” în plus, nişte făcătură de emitenţi de grade militare pe de-a ficea, era obligatorie!

Sigur, românii i-au votat. Chiar la rupere, de necaz şi răzbunare pe cei care guvernaseră până atunci. N-aş fi atât de mâhnit dacă în anul şi ceva scurs de la zdrobitoarea victorie electorală, noii vătafi ai ţării ar fi respectat măcar un sfert din tot ce au promis. Dacă TVA-ul ar fi fost redus, dacă s-ar fi stimulat apariţia unor noi locuri de muncă, dacă poziţia faţă de chestiunea Roşiei Montane şi a exploatării gazelor de şist nu s-ar fi sucit peste noapte. Dacă, dacă, dacă…

Au fost, totuşi, consecvenţi într-o privinta- răfuiala cu preşedintele. Au încercat să ne facă să credem că e războiul nostru. Dispreţuind întru totul ceea ce hotărâserăm printr-un referendum- mai puţini parlamentari, amintiţi-vă! – Ne-au fâlfâit pe sub nas tocmai dreptul democratic de a lua noi înşine decizii prin… referendum! Şi ne-au chemat la un altul. Nu numai că am stricat nişte bani degeaba pe organizarea lui. Dar, ca să facem haz de necaz, e aproape amuzant felul în care şi-au dat singuri cu firma în cap! Şi au reuşit, practic, pas cu pas, să readucă în joc un personaj cu destin politic aproape implacabil la vremea aceea- ar fi dispărut în dizgraţie, odată cu plecarea de la Cotroceni. Sincer: rar mi-a fost dat să văd atâta contra-reusita politică, mai ales ţinând cont de condiţiile în care s-a consumat. Adică o majoritate covârşitoare!

Toate ca toate, dar ce se întâmplă zilele acestea este cu adevărat dezamăgitor. Pentru că vorbeşte despre lipsa totală de onoare şi caracter din politica românească. Şi despre dispreţul celor aflaţi la putere faţă de aşteptările noastre! Să te faci mincinos unul pe altul, să te joci de-a scunsa prin parlament, să-ţi tragi unul altuia preşul de sub picioare la fiecare ocazie şi cu toate astea să ţii în viaţă cu perfuzii struto-camila… Mai rămâne să ne spună în faţă că divorţul nu poate intra în discuţie de dragul copiilor!

Eu, unul, sunt sigur de un lucru: nu mai vreau ca astfel de politicieni să îmi conducă ţară şi implicit pe mine. Clasa politică actuală trebuie schimbată!

Printr-a doişpea am făcut şi ceva genetică. Interesantă materie… Cică un savant rus a încercat să corcească omul cu maimuţa, la un moment dat… Iar catârul, dacă nu ştiaţi, iese din încrucişarea calului cu măgarul. E îndărătnic nevoie mare şi e cam lipsit de orizont- catârul nu se poate reproduce. La noi a apărut, prin laboratoare, struto-camila politică. Interesant experiment: struto-camila nici nu paşte, nici nu ciuguleşte. Nu ştim cât trăieşte. Dar îi place să mănânce cu gura plină interminabile porţii de ciolan. Sper, sincer, să nu avem “savanţi” atât de iscusiţi încât să o facă să se şi reproducă!

Informaţiile publicate de VOCEA TIMISULUI pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.