AcasăEditorialCosmin Ţîntă - Despre peştişor, triburi şi o prea lungă Săptămână a...

Cosmin Ţîntă – Despre peştişor, triburi şi o prea lungă Săptămână a Patimilor

Scurt rezumat al ultimelor săptămâni: sunt săltaţi pentru fapte de corupţie şeful unui judeţ, şeful poliţiei din acelaşi judeţ, plus ceva mahăr din partid. Ancheta arată ca foarte posibilă exercitarea traficului de influenţă din chiar biroul premierului.

În alt judeţ, briza miroase şi a bani, făcuţi pe sub fustele largi ale filantropiei- locuinţe pentru săraci să fie, dar să ştim şi noi de ce le-am făcut, nu? Mai aflăm că fostul popă, devenit mare politician şi un foarte mare socru, tăia şi spânzura la hectare de teren prin vestul ţării, atunci când fură vremurile potrivite…

Ginerică, după o perpetuă şi foarte publică solidarizare cu penalii din partid, sare ca ars pentru onoarea unei dudui, nevastă de primar cu moşii multe. Strânge oastea la semnat plângerea penală anti- preşedinte… Ditamai şeful de guvern, care cu greu îşi strecoară dosul în cabina unui F16 de dragul pozei, dă fuguţa cu tot cu birou la Ministerul Apărării, ca să fie sigur că nu e ascultat… Nu tu reducere la TVA, nu tu alocaţii mărite la copii, nu tu milionul de joburi promise, e prins cu alte treburi!

Ca de exemplu, cu o acciză la carburanţi… Nici de partea cealaltă nu e mai bine- locatarul de la Cotroceni vorbeşte de parcă e pe navă şi s-a terminat romul… Ne dă asigurări că România e “safe”, ba chiar insinuează că am fi pregătiţi pentru orice! Cu ce? Cu cele câteva bucăţi de F16 la mâna a doua, care vin peste doi-trei ani?

Cu muniţia pe care o avem şi care aud că ne-ar ţine cam opt ore? Sau cu singurul submarin din dotare, pe care nu se mai uşurează nici pescăruşii? Probabil cu cei 1600 de soldaţi americani. Ăia de pe la Kogălniceanu, unde nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem or ba vreo bază militară străină…

Hai să recunoastem- dacă toate astea ar fi dintr-un film de Kusturita, ar fi chiar fain, ne-am distra copios! Din păcate, fac parte din cotidianul nostru, cu efectele de rigoare. Din păcate, pe oricare judeţ ai pune degetul vei găsi situaţii izbitor de asemănătoare celor de la Mehedinţi sau Constanţa (lecturaţi, spre exemplu articolele recente ale colegilor mei şi veţi vedea ce înseamnă “caracatiţa”). Din păcate, gâlceava insalubră a găştilor politice şi indiferenţa lor cronică faţă de noi şi faţă de ceea ce se întâmplă cu această ţară par aproape imposibil de stăvilit…

Cum e posibil aşa ceva? Cum s-a ajuns aici? Ce e de făcut?

Eu cred că de vină este tribalizarea societăţii noastre, care a prins rădăcini acum un sfert de secol. Sunt tot mai convins că societatea noastră a fost “revoluţionată” atunci de un mare şi tainic pact între nişte forţe de afară şi nişte cozi de topor dinăuntru, cărora li s-a dat puterea formală şi o bună parte din reţetă care avea să asigure “succesul” colaborării şi îmbuibarea părtaşilor. Au făcut un fel de jumi-juma cu efecte teribile pentru noi, “talpa” ţării.

Trădătorii noştri s-au apucat de afaceri şi de politică, tranşând cu sârg, după reţeta, tot ce trebuia împărţit cu “investitorii” şi “binefăcătorii” de afară. În timp, şi-au dezvoltat adevărate “triburi”, de sus în jos- fiecare luare de putere antrenează un aparat de câteva zeci, dacă nu sute de mii de oameni. De la parlamentari, primari, consilieri, butonagii de partid, şefi de direcţii şi alte instituţii, până la funcţionari de rând sau chiar şoferi şi femei de servici… Numiri, angajări, bani daţi fără pic de gând la merite şi valoare, ci doar pe principiul apartententei la “trib” şi al “parandaratului”. În faţa sa, celălalt trib, care de abia aşteaptă să ia puterea şi să facă la fel!

Dincolo de aceste triburi suntem noi, celelalte milioane. Umiliţi, sărăciţi, pribegiţi. Martorii zbaterii în lături abjecte a peştişorului. Inerţi şi chinuiţi ca într-o Săptămână a Patimilor care a uitat, parcă, să se mai sfârşească…

Ne ridicăm şi noi, milioanele astea rămase pe dinafară, un turn de apărare în faţa triburilor? Să-I spunem NAŢIUNE! Şi să-i dăm toate cele ca să se apere!

PS: Dincolo de frumuseţea Marii Sărbătorii ce vine, îmi stăruie în minte un cântec bisericesc simplu, ce se aude la toate slujbele de Înviere şi cuprinde esenţa acesteia:
“Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând”… Să luăm aminte! Chemaţi-i pe cei dragi aproape şi lăsaţi Sfânta Lumină a Învierii să vă umple sufletele! Sărbători fericite!

 

VOCEA TIMISULUI va susține permanent adevărul mai presus de putere, viitorul mai presus de trecut, cinstea mai presus de confortul financiar, știrea mai presus de editorial și capacitatea de decizie mai presus de diplomația compromisului. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii!

Articole asemănătoare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Urmăriți-ne

15,745FaniÎmi place
538CititoriConectați-vă
163CititoriConectați-vă
1,670CititoriConectați-vă
186CititoriConectați-vă
48,300AbonațiAbonați-vă

Articole recente

Comentarii recente