Un tablou ușor de imaginat: stres, intervenții, combinații, urechi ciulite, ochi inchisi etc! În al doilea rând pentru că, din postura de angajat al Curții de Conturi, si-a făcut o sumedenie de conexiuni la nivel personal în rândul celor pe care i-a verificat la sânge, chipurile, determinându-i să nu mai bage mâna în banul public și să nu mai înstrăineze patrimoniul pe mărunțiș, în favoarea unor grupuri de interese. În două cuvinte: Ionel Ștefan a oprit jaful din banul public, astfel încât, în zi de azi, pur si simplu de teamă, niciun functionar public nu mai bagă, nici măcar degetul mic, în borcanul cu miere al statului roman, evident, de frica Curții de Conturi. Și în al treilea rând, dar nu în ultimul, cum naiba un asemenea ”trezorier” al banului public să nu aibă măcar o locuință de la stat, dacă nu mai multe, mai ales că statutul de ”chiriaș” nu dă niciodată bine la curriculum vitae, că te ia lumea de fraier. Si unde mai pui că e și redundant chiraș la stat/angajat la stat!!!

Traforaj viteză

Pentru că în toate există un început, la data de 08 iulie 1993, între Banca Română de Dezvoltare Timișoara şi Ionel Ștefan se încheie contractul de închiriere cu nr, 12, având ca obiect un spațiu cu destinaţia de locuinţă, pentru chiriaş şi familia sa, situat pe strada Divizia 9 Cavalerie nr. 75. Suprafaţa închiriată a fost de 74 mp la care se adaugă si un garaj de cca 17 mp. La vremea respectiva, titularul contractului de închirire, același Ionel Ștefan, înscrie sub semnătură privată, la rubrica unitatea unde lucrează, ca fiind angajat al BRD SA. Ulterior, după nicio săptămână, la data de 14 iulie 1993, Ionel Ștefan depune şi înregistrează sub nr. 14753, la RA. URBIS Timișoara, o solicitare prin care cere să cumpere apartamentul pe care tocmai îl inchiriase de la BRD SA. În cuprinsul adresei, scrisă şi semnată olograf de Ştefan Ionel, de această dată în calitate de ”salariat la Direcţia Judeţeană de Control a Curţii de Conturi judeţul Timiş”, nu al BRD SA asa cum se uzurpase cu doar 6 zile înainte, și cu domiciliul în Str. Goethe nr. 2 Ap. 10, acesta solicită conducerii URBIS să dispună „executarea formelor pentru cumpărarea apartamentului, care face obiectul contractului de închiriere”. Zis si făcut, la alte trei săptămâni, pe data de 4 august 1993, angajatul Curții de Conturi Timiș, niciodata al BRD SA, se vede proprietar pe apartamentul din strada Divizia 9 Cavalerie nr. 75, în baza Legii nr. 85 din 22 iulie 1992. Evident, în acest caz, apar două întrebări mari si late. Prima, dacă Ionel Ștefan avea deja domiciliul, impreună cu familia sa, pe str. Gothe nr. 2 ap 10, locuinţă deţinută tot cu chirie de RA URBIS Timişoara, de ce mai avea nevoie dl. Ştefan să ia, din nou cu chirie, o altă locuință, totpentru el şi familia sa, că doar așa scrie și în fișa locativă destinată apartamentului din strada Divizia 9 Cavalerie!?!Până la urmă, de ce nu, dacă se poate si locuințele sociale ale Primăriei Timișoara stau pe toate gardurile! Si a doua întrebare, de ce a fost nevoie ca Ionel Ștefan, angajat al Curții de Conturi Timiș, să pretindă faptul că a fost angajat al BRD SA, deși nu a lucrat nici măcar o zi în domeniul bancar?!?

Algoritmul de calcul

Așadar,ca sa nu existe dubii, Legea nr. 85 din 22 iulie 1992,care a stat la baza contractului nr. 6775/04.08.1993, încheiat de Ionel Ștefan cu RA URBIS SA Timișoara, arată că ”locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora”. Deci, e clar pentru toată lumea că angajatul Curtii de Conturi Timiș avea nevoie, ca de aer, înainte de a perfecta cumpărararea apartamentului, de un contract prealabil de închiriere! Mai mult, documentul de închiriere nu putea fi întocmit decât în baza unui alt act normativ, respectiv Legea nr. 5 din 28 martie 1973, privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, care, din păcate pentru Ionel Ștefan, limitează dreptul de închiriere al locuințelor de stat, în acest caz BRD SA, care administra acel bloc de locuințe de serviciu, exclusiv la angajaţii proprii:Suprafeţele locative din clădirile proprietate de stat aflate în administrarea întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat se închiriază de către conducerile acestora numai personalului lor”!De altfel, acelaşi act normativ mai spune un lucru cert, mai exact faptul că „contractul de închiriere a suprafeţelor locative este accesoriu al contractului de muncă”, iar „în cazul în care contractul de muncă încetează, chiriaşii respectivi sunt obligaţi să elibereze locuinţa deţinută, în termen de 3 luni de la încetarea contractului de muncă”.În concluzie, acum e de înțeles de ce, la nivelul anului 1993, Ştefan Ionel, actualmente șef al Curții de Conturi Timiș, pentru a putea deveni proprietarul apartamentului situat în Timişoara, str. Divizia 9 Cavalerie nr 75, s-a vazut nevoit să se dea angajat la BRD SA!!!Nu mai vorbim de faptul că angajatul Curții de Conturi a mistificat adevărul prin omisiune, în momentul în care a declarat, tot în scris, că va locui în apartamentul din strada Divizia 9 Cavalerie nr 75, deși stia clar și precis ca nu are cum sa fie așa! Iată și de ce…

Remiza tehnică

În altă ordine de idei, solicitarea de închiriere şi ulterior de cumpărare a apartamentului din str. Divizia 9 Cavalerie nr 75 a fost realizată în condiţiile în care Ionel Ștefan şi familia îşi aveau domiciliul în Timişoara, str. Goethe nr. 2, apartamentul 10, într-o locuință de peste 140 mp, aşa cum rezultă şi din declaraţia pentru stabilirea impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a primelor de asigurare prin efectul legii pentru clădiri… depusă chiar sub semnătura angajatului Curții de Conturi. De altfel, la această adresă, din plin centrul Timisoarei, familia Ştefan îşi avea domiciliul, dinainte de anul 1990 şi îl are şi în prezent, chiar dacă între timp acest spaţiu a intrat în proprietatea fiicei Ştefan Diana Elena.Astfel, la data de 19 august 1996, după combinația locativă de pe str Divizia 9 Cavalerie, ca să nu bată prea mult la ochiul curioșilor, Ştefan Diana Elena, fiica angajatului Curții de Conturi, devine titulara contractului de închiriere pentru apartamentul central, la vârsta de fix 18 ani şi 2 luni, preluând astfel din cârca tatălui cele 5 camere, în suprafață de 140 mp, care pana la acel moment figura pe numele angajatului Curtii de Conturi. La fel ca si în cazul celeilalte locuințe de pe Divizia 9 Cavalerie nr 75, si in cazul apartamentului de pe strada Goethe nr 2, din „fişa suprafeţei locative închiriate”, rezultă că familia Ştefan, cât şi socrii săi, locuiesc la adresa din contract. Asa se face că devine inexplicabilă solicitarea de închiriere şi cumpărare a imobilului din str. Divizia 9 Cavalerie, din moment ce, nici înainte şi nici după închirierea/cumpărarea apartamentului, domiciliul a rămas acelaşi din str. Goethe. Practic, dacă e să o spunem pe șleau, familia Ștefan se jura ca locuiește, conform fiselor locative anexate la contract, in acelasi timp, atât pe strada Divizia 9 Cavalerie cat si pe strada Goethe, amblele din Timisoara.Evident, ulterior de la data închirierii, după câteva luni, prin contractul nr. 13262, familia Ștefan devine proprietarul artamentului nr. 10 situat în str. Goethe nr. 2 prin grija Primariei Timișoara.

Strategie imobiliară

Partea interesantă e că, între cele două combinații locative, ambele rezolvate cu Primăria Timișoara, la nivelul anului 1996, conform certificatului de moştenitor nr. 15871, soția lui Ionel Ştefan dobândeşte imobilul din stradă Ismail nr. 23, constând în teren în suprafaţă de 1468 m2 şi construcţii – casă de locuit + anexe – în suprafaţă totală 121 m2. Nu mai conteaza că în declaraţia de avere nr. 424/16 mai 2011, șeful Curții de Conturi a micșorat suprața locativă la doar suprafaţa de 28,69 m2. Important e faptul că, la nivelul anului 2009, Ionel Ștefan a demararat lucrărilor de construire, la aceeaşi adresă, a unui imobil în regim de P+M.

Aşa cum rezultă, atât din situaţia existentă pe teren, cât şi din „planul de situaţie pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, pentru imobilul cu nr. top. 1208/b/1/1/10/3, înscris în CF nr. 3660 Ghiroda” nouă construcţie nu este legată de construcţia intrată în patrimoniul familiei Ştefan cu titlul de moştenire, accesul făcându-se în mod separat, legătura dintre cele două imobile fiind doar intrarea în curtea comună, nu şi accesul în clădiri. Altfel spus, deşi denumirea proiectului este „extindere şi mansardare casă P rezultând P+M”, vorbim de o constructie nouă, nu de o prelungire si de o mansardarea a imobilui vechi, obtinut prin mostenire. De ce acest mic artificiu? Potrivit Codului Fiscal sunt considerate clădiri distincte

clădirile distanţate spaţial de celelalte clădiri amplasate în aceeaşi curte – lot de teren, precum şi clădirile legate între ele prin pasarele sau balcoane de serviciu”. Aceeasi lege prevede că persoanele fizice, care au în proprietate două sau mai multe clădiri, datorează un impozit pe clădiri, majorat după cum urmează: cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu și cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu. Excepţia de la majorările enunţate fac clădirile dobândite prin succesiune legală, cum e și cazul imobilului din Ghiroda!!! Ori prin „extinderea” clădirii existente, cea de-a doua construcţie a fost scutită de o extraimpozitare, avându-se în vedere că dobândirea clădirii iniţiale s-a realizat, nu-i asa, printr-un act de succesiune.

Sărmanul Dionisie

Până la urma, că noua construcţie din Ghiroda nu este o extindere a celei iniţiale, rezultă inclusiv din declaraţia de avere depusă de dl. Ştefan Ionel sub nr. 587/10.05.2012 şi publicată pe pagina de internet a Curţii de Conturi a României, unde acesta declară că mod de dobândire a construcţiilor este „moştenire şi edificare”. Ori, conform dicţionarului explicativ al limbii române – varianta online – edificarea este definită ca fiind actul de construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, zidire, în nici un caz extindere. Oricum, pe departe, ceea ce e important de reținut din toată această odisee imobiliară a șefului Curții de Conturi Timiș, nu e nicidecum vreo chestiune babană de impozitare, ci ușurința cu care un funcționar al statului român s-a lipit, la propriu, de doua apartamente din fondul locativ de stat. Nu mai vorbim aici si de mostenirea de la Ghiroda, care aparuse intre timp, ca doar de aceea pe apartamentul de pe Goethe a fost ”titularizata” fiica sefului Curtii de Conturi! Tocmai ca sa nu fie discutii de…spatiu excedentar si extraproprietati. Cât despre locuința de pe Divizia 9 Cavalerie nr 75, primit în brațe de la Primăria Timișoara, în condițiile în care aceeași instituție îi mai atribuise unul pe strada Goethe, aici nu mai putem vorbi de confuzie, nestiinta, eroare umana, lipsa de baza de date etc. Aici vobim de ajutor fratesc intre functionari publici! Și Ionel Ștefan este un singur exemplu, ca doar nu degeaba Corpul de Control al premierului Victor Ponta a identificat 322 de asemenea situații in care tot atâția magistrați, adică procurori și judecători, au fost ”împroprietăriți” de funcționari din Primăria Timișoara cu spații locative, unele aberant de excedentare, altele aberant de ilegale. Si atunci se mai intreaba lumea de ce plângerile și sesizările împotriva unor angajati ai PMT zac de ani de zile fara vreun raspuns sau prin sertare…

 

Informaţiile publicate de VOCEA TIMISULUI pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.