Cum Spitalul Județean Timișoara nu poate și nu trebuie să rămână ”curva de lux” a politicienilor din Banat, evident, în detrimentul bolnavilor și plătitorilor de CAS-uri, continuăm cu incursiunea în istoria celui mai mare jaf din ultimul deceniu. Asta, ca toată lumea să se lămurească de maniera în care cel mai mare spital din vestul României a devenit cea mai bună vacă de muls pentru afaceriștii transpartinici!

Cu privire la contractul de închiriere, încheiat între Spitalul Județean Timișoara și SC EURO VOICE SRL, strict pentru un spațiu de 10mp și strict pentru comercializarea de produse de patiserie FORNETTI, auditorii Curții de Conturi nu au putut decât să zâmbească la motivația conducerii instituției sanitare, care și-a justificat acțiunea prin următoarea formulă magică: ”creşterea serviciilor secundare pentru bolnavii internaţi, în baza deciziei Consiliului de Administrație nr…”. În traducere liberă, bolnavii nu pot trăi fără dulciuri, produse de patiserie refrigerate si coapte la microunde! Gândire liberală, având în vedere că mișcarea a fost facută pe vremea când directorul SCJUT a fost prof. Dr. Virgil Păunescu, actualmente consilierul pe probleme de sănătate al președintelui României Traian Băsescu. Unde mai pui faptul că, înainte vreme, pe timpul când dădea din coate pe la UMF Timișoara, numele lui Virgil Păunescu era, in actele de identitate, Vergenică Gălușcanu! Și nici nu mai aducem în discuție faptul că, deși s-au aparat cu o decizie a Consiliului de Administrație al SCJUT, la solicitarea Curții de Conturi, cei de la insituția sanitară ”nu au putut identifica existența unei decizii a CA, aceasta negasindu-se în registrul de intrări-ieşiri a enităţii”. Găinărie, în toată regula! Și, ca să nu rămână datori și doar ca să intre pe filmul celor de la SCJUT, Curtea de Conturi le-a lansat celor din conducerea SCJUT, în contextul invaziei de Fornetti, două întrebări simple, în scris și evident la mișto, la care nu au primit răspunsul nici astăzi: ”de ce singurele produse de patiserie ce pot creşte „serviciile secundare” pentru pacienţi sunt doar cele produse de SC FORNETII România SRL si dacă produsele de patiserie, indiferent de tipul sau marca lor, fac parte din dieta persoanelor spitalizate”. Acum, nu mai spunem cum s-a facut pseudolicitația pentru acest spațiu de 10mp si cum și-au rupt hainele de pe ei, cei din conducerea SCJUT, si au acceptat la participare toate firmele afiliate grupului Fornetti, adică societăți comerciale cu aproximativ același acționariat. În familie, doar ca să iasă bine și să nu cadă zarul pe cant! Cert e că prejudiciul din cei 10mp, strict pentru SCJUT, se ridică la circa 10.000 euro, arată, în raport, auditorii Curții de Conturi!

De la găinării mici, la găinării mai mari

Acum, vizavi de ”combinația” dintre Spitalul Județean Timișoara și SC IKEBANA SRL, inspectorii Curții de Conturi au constatat că suprafața de 193 mp. de la intrarea principală a fost cedată firmei respective fără hotărârea Consiliului Județean Timiș, proprietarul de drept al imobilului și fără avizul Ministerului Sănătății, chiar dacă destinația spațiului a fost schimbată din ambulatoriu în…magazin mixt și fast-food! In familie, pe șestache, astfel încât chiria să fie derizorie, se arată în documentul Curții de Conturi Timișoara! Din nou, mancare sănătoasă pentru bolnavi: de la produse de patiserie de tip Fornetii, la fast-food! Acum, că SCJUT a pierdut bani cu nemiluita din această asociere, să nu vă închipuți cumva că SC IKEBANA SRL a dus-o rău și nu a avut ce pune pe masa bolnavilor sau a aparținătorilor acestora. Din punct de vedere financiar, cifra de afaceri, obţinută de societate, grație asocierii cu Spitalul Judeţean Timișoara, a fost de 18.856.442 RON, în perioada 2003 – 2012, cu o pierdere netă a acestei perioade de 59.142! Cert e că, în ciuda acestei combinații de zile mari, SCJUT a mai intentionat să facă pe binefăcătorul, în relația cu SC IKEBANA SRL, în sensul că a mai vurt să-i prelugească contractul, tot fără licitție publică, chipurile, ”până la recuperarea investiției”!?! Noroc cu Curtea de Conturi care a scris, negru pe alb, in baza unei analize financiare: ”Dacă societatea nu şi-a recuperat o investiţie de 212.105 lei, atunci înseamnă că managementul acesteia a fost defectuos şi nu oportunităţile de afaceri, puse la dispoziţie de spitalul judeţean din Timişoara și date de vadul comercial abundent, sunt de vină”!

Achiziţii publice, fără număr pe banul statului

Și acum, începe delirul! Odată cu verificarea derulării procedurilor de achiziție publică, raportorii Curții de Conturi Timișoara au dat peste un adevărat păianjeniș de firme, fără nicio îndoială, mari iubitoare de doctrină liberală! Concluzia generală: blat total! Mai mult, nimeni din factorii de decizie ai SCJUT nu a avut intersul, ca să nu spunem altfel, să verifice sau sa aibe în vedere ”compatibilitatea firmelor participante la licitaţie, în ceea ce priveşte actionariatul societăţii”. Adică, în limbaj mai puțin tehnic, altfel spus, toate firmele participante la licitațiile celui mai mare spital din vestul României au la baza același acționariat. O mare familie de firme afiliate! Dar să începem cu anul 2006, când contractul de deratizare și dezinsecție, atribuit de SCJUT, în valoare de circa 100.000 RON, a fost atribuit SC DERATON SRL, reprezentată de Vlad Francisc Iman. Cu tot efortul, nici până în zi de astăzi, Curtea de Conturi nu a putut să identifice maneira în care instituția sanitară a atribuit contractul societății respective!?! Pentru anul 2007, același SCJUT scoate la licitatie pe SEAP un contract similar de dreatizare si dezinsecție, de această dată suma fiind de circa 130.000 RON. Conform documentelor existente la dosarul de achiziţie publică au depus ofertele: SC DERATON SRL, SC EDMAR SRL şi SC VM DESIDER SRL. Cu toate inadvertenţele, comisia de evaluare declară câștigătoare soluția celor de la SC VM DESIDER SRL, deși criteriul de atribuire era preţul cel mai scăzut, iar oferta acestei societăţii era mai mare cu 0,02 RON/m2, faţă de ofertele ceilorlalţi doi operatori economici! Cert e că, Vlad Iman controla, din punct de vedere al actionariatului, atât SC VM DESIDER SRL cat si SC DERATON SRL! Tot referitor la activitatea de dezinfecţie, auditorii publici externi, au mai avut surpiza placuta să descopere că unitatea spitalicească achiziţiona materiale de dezinfecţie de la SC VFI MEDICA SRL, o alta firma a lui Vlad Francisc Iman, valoarea achiziţiilor de la acesată societate fiind în anul 2006 de 37.711,10 lei, respectiv 12,37 % din total rulaj pe unitate. Ca sa fim și mai clari, SCJUT a încheiat contracte de deratizare si desinsectie cu doua societăți de-ale lui Vlad Iman, recte SC DERATON SRL si VM DESIDER SRL si, printre altele, cumpara materie primă de la o altă firmă a lui Iman, adica SC VFI MEDICA SRL! Curat-murdar, nu glumă!

Amatorism sau reavoință, marca SCJUT?!

Ca să nu existe vreun stres pentru nimeni, cu atât mai mult pentru managerii SCJUT, va prezentăm structura asociaţilor celor doi operatori economici, care taie și spânzură la SCJUT, cum vrea mușchiul lor. Evident, relaţia de afiliere dintre aceştia, ca să nu mai spună mai marii Spitalului Judetean Timișoara ca nu au stiut ca firmele participante la licitațiile publice au fost ”înrudite” : SC VM DESIDER SRL, înfiinţată în anul 2005: Militaru Marius Bogdan – cesionează părţile sociale în luna iulie 2007, Iman Vlad Francisc – cesionează părţile sociale în luna martie 2008 și Strein Diana Lavinia – devine asociat prin preluare de la Militaru Marius Bogdan şi ulterior de la Iman Vlad Francisc, preluând şi funcţia de administrator; SC VFI MEDICA SRL, înfiinţată în anul 2003 (sub denimirea SC HD-LECTRONICS SRL): Hatu Dan Leonard – cesionează întreg pachetul de părţi sociale lui Iman Vlad Francisc în luna martie 2005; începând cu luna mai 2013 Iman Vlad Francisc cedează funcţia de administrator lui Strein Diana Lavinia asociat unic şi administrator la SC VM DESIDER SRL. Din cele prezentate se poate trage concluzia că este firesc ca SC VM DESIDER SRL să presteze „ca bonifcaţie” pentru acordarea contractului de achiziţie publică şi serviciul de dezinfecţie cu titlul gratuit din moment ce materialele necesare au fost achiziţionate oarecum tot de la această societate prin intermediul afiliaţilor săi. Păi nu așa ar fi corect, oameni buni?! Fară doar și poate, concluzia auditorilor publici externi a fost una mai mult decât clară: ”reprezentanţii autorităţii contractante au dorit, simulând o oarecare legalitate în atribuirea contractului de achiziţie publică, acordarea acestuia către SC VM DESIDER SRL”! Mai multPotrivit celor arătate şi având în vedere că în perioada aprilie 2006 – decembrie 2007, SC VM DESIDER SRL, nu a avut personal angajat , ca totul să fie limpede ca apa de izvor, Curtea de Conturi mai punctează, încă o dată, dacă mai era nevoie: ”auditorii publici externi îşi exprimă serioase rezerve cu privire la realitatea operaţiunilor facturate de operatorul economic şi decontate de autoritatea contractantă, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, astfel că suma de 157.552,35 lei – achitată operatorului economic din fonduri publice – se constituie ca pagubă adusă bugetului entităţii auditate. Astfel, auditorii publici externi, au procedat la estimarea unui prejudiciu în sumă totală de 200.209,67 RON”! Sah mat!

Vom reveni cu alte episoade din JAFUL BANULUI PUBLIC, ce se practica la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.

 

Informaţiile publicate de VOCEA TIMISULUI pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.