Prima atestare a Teatrului din Timişoara a fost în anul 1753. Între anii 1761-1874 reprezentaţile teatrale se ţineau în fosta clădire a magistratului rascian (astzi clădirea Liceului Nikolaus Lenau) unde în anul 1846 Franz Liszt a susţinut trei concerte, iar în 1847 Johann Strauss -fiul a dirijat un concert, deasemenea trupa Pascaly, din care făcea parte şi poetul Mihai Eminescu a susţinut aici trei spectacole.
Dintr-o nevoie tot mai mare a timişorenilor pentru cultură şi teatru, se începe în 1871 construirea unui nou edificiu a cea ce avea să fie până în zilele noastre un simbol al Timisoarei Palatul Culturii. Constuctia se realizeaza după planurile arhitectiilor vienezi Helmer şi Fellner, responsabili de asemenea şi pentru construcţia altor edificii de acest gen din Viena Odessa Budapesta. Este realizată în total în stil renascentist şi se dă în folosinţă în 1875.În clădire se mai afla o sală de bal şi una de concerte, astăzi Teatru german, şi teatrul maghiar precum şi cel mai mare hotel al oraşului numit iniţial ” Kronprinz Rudolf ” şi apoi redenumit „Hotel Ferdinad”. Cuprindea 90 de camere un restaurant select şi o cafenea elegantă.
Două incendii de proporţii au devastat însă impunătoarea clădire. Unul în 1880 când refacerea sa a durat până în 1882 reconstrucţia având la baza planurile iniţiale şi realizându-se în acelaşi stil renascentist, iar cel de-al doilea incendiu care a distrus aproape în întregime clădirea a avut loc în anul 1920, refacerea sa realizându-se de către arhitectul Duiliu Marcu şi adurat până în 1928. Arhitectura interioară de inspiraţie bizantină cu influenţe neoromanesti, holul principal având doua scări impunătoare realizate din marmură albă de Ruschita. Decorul şi frescele sălii fiind realizate în stil neobizantin modernizat. Hotelul care ocupa etajele a fost desfintat, 23 de camere fiind folosite pentru mărirea salii iar în fata scenei a fost amenajata loja regală. Faţada nu a suferit iniţial nici o transformare, dar după constuirea cladirii actualului hotel „Timişoara” mai înaltă decât teatrul, tot acelaşi arhitect a proiectat în 1934 actuala fatada inaltata la 41 de metri sub forma unui arc de triumf, arhitectura specifică domniei lui Carol al II-lea care a fost terminată în 1936.De menţionat că în zona acoperişului s-a realizat o semicupola care în realitate ascunde un bazin din beton pentru apa contra incendilor cât şi un zid antifoc în spatele cupolei.
Între anii 1940-1945 după semnarea Dictatului de la Viena, Opera din Cluj îşi desfăşoară activitatea în capitala Banatului devenind Opera din Cluj -Timisoara al cărei director a fost compozitorul Sabin Dragoi.
În anul 1946 la 30 martie MS Regele Mihai I semnează decretul de înfiinţare a Operei Romane din Timişoara conducerea instituţiei fiind încredinţată renumitei cântăreţe Aca Barbu.
Caz unic în lume fiind faptul că în această clădire funcţionează patru instituţii de artă; Opera Romana, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”.
Prin moştenirea culturală şi prin diversitatea sa, Timişoara este un puternic centru cultural naţional, asigurând locuitorilor oraşului o ofertă culturală diversificată.
