Magistrații Curții Supreme au respins definitv contestația formulată de Adrian Papahagi, Mihail Neamțu și Augustin Ofițeru împotriva deciziei procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de Victor Ponta. Premierul e acuzat că ar fi copiat cuvânt cu cuvânt 113 pagini din cele 292 ale lucrării de doctorat.
Conform Adevărul, Mihail Neamțu a declarat în fața judecătorilor că s-a simțit păgubit după ce a cumpărat cartea și drept urmare dorește ca volumul „Răspunderea în dreptul internaţional umanitar” să fie confiscat de pe rafturile librăriilor: „În calitate de consumator de produs intelectual fraudat, luând această carte dintr-o librărie eu am fost lovit în interesele mele private. Am cheltuit 30 de lei şi mă simt păgubit. Pentru recuperarea prejudiciului dorec să confiscăm toate aceste cărţi de pe piaţă”
Adrian Papahagi a acuzat că decizia procurorilor este nelegală. Mai mult, el a argumentat că expertiza ORDA nu este imparțială și a cerut una independentă:
„Soluţia procurorului a fost nelegală, a motivat că fapta nu există. Există o carte, o dovadă fizică. Considerăm că rezoluţia este nelegală şi sunt întrunite motivele de începere a urmăririi penale. Eu însumi am mai descoperit 65 de pagini plagiate de pe un avocat francez. Considerăm expertiza ORDA ca viciată. Cerem o expertiză independentă pentru a nu exista dubii că este viciată. Cerem începerea urmăririi penale şi expertize care să nu fie viciate de imixtiune politică”
În încheiere, Augustin Ofițeru a dezvăluit că există dovezi că autorii cărților din care a plagiat Victor Ponta ar fi plagiat la rândul lor din alte surse: „Cei doi autori ale căror lucrări au foat plagiate de Ponta nu au făcut plângere în acest caz deoarece nici lucrările lor nu sunt originale. Există o bănuială că şi aceatea sunt plagiate”.
Porcurorul Mihaela Litvin de la Înalta curte de Casație și Justiție și-a argumentat decizia de neîncepere a urmăririi penale prin faptul că cele 113 pagini plagiate nu pot fi confirmate în urma analizelor comparative: „În urma analizei comparative a operelor s-a constatat că lucrarea în litigiu are o structură proprie, care exprimă amprenta personală a autorului şi nu se aseamănă ca tot unitar cu vreuna din lucrările presupuse a fi plagiate”
