La prima vedere cel putin, listele ARD sunt mai curate decat cele ale USL. 75% candidati nou intrati in politica sau macar la prima candidatura ar fi un semnal bun, daca nu cumva vom descoperi ca multi dintre ei au pete urate sau sunt paravane pentru personaje compromise.
Dar aceasta curatire este mai degraba un fel de efect natural al evenimentelor acestui an politic nebun. PDL a pierdut o multime de parlamentari pe care a trebuit sa ii inlocuiasca pe liste.
Si cum ARD nu are acum mare lipici la traseisti, sigur ca defectorii au fost inlocuiti cu nume noi. Ma intreb daca am fi vazut aceeasi improspatare si daca PDL nu ar fi suferit pierderile masive si daca toti fostii sai parlamentari, care acum candideaza cu spor pentru USL, si-ar fi revendicat colegiile.
Dar chiar si asa fiind, aceasta innoire nu trebuie minimalizata. Sunt pe listele ARD persoane remarcabile de care politca romaneasca poate ca are nevoie. Si ma refer, de exemplu, la d-na Sanda Pralong, la Adrian Papahagi sau la Iulian Craciun (contracandidatul lui Dan Voiculescu).
Ma tem insa ca acesti nou intrati sunt mai degraba carne de tun. Pana la urma, procentul la care poate spera in mod realist ARD este de cel mult 25%, adica exact procentul „vechilor” de pe liste, asezati strategic in colegii sigure.
Nou intratii sunt trimisi in colegii grele, unde sa repare cat se poate repara din aversiunea creata de cei plecati deja la actuala Putere sau de cei retrasi in colegii de prin frumoase judete ale patriei, de exemplu Neamt.
Sigur, votul este uninominal si un electorat matur ar trebui sa judece om cu om, oferta cu oferta. Dar nu stiu daca electoratul roman este suficient de matur pentru asta. Se voteaza prea mult isteric, negativ si revansard, daca nu se voteaza in schimbul mitei de toate felurile, apanajul celor aflati deja pe pozitii puternice.
Numele noi nu sunt avantajate nici de noua constructie de dreapta, prea ezitanta, prea putin coagulata, cu un aer de camasa insailata trasa in graba peste haina portocalie care nu mai e la moda.
E pacat ca e asa, pentru ca politica romaneasca are nevoie de nume noi si de reforma. Dar de nume noi care sa nu poarte din start anatema atrasa de numele vechi.
Cat despre curatenia realizata de Comisia de Etica, imi pare rau sa spun ca ea a fost mai degraba o mare manevra electorala, in care PDL s-a folosit de numele Monicai Macovei.
Cat timp personaje compromise precum Cristian Radulescu, trimis in judecata de ANI si suspectat de colaborare cu fosta Securitate, a primit candidatura de la conducerea PDL in pofida deciziei Comisiei de Etica, putin imi pasa ca niste plevusca s-a prins in plasa integritatii.
Ei macar au incercat, spun cei mai indulgenti. Ce inseamna „au incercat”? Ce i-a impiedicat sa reuseasca? Daca credeau in criteriile de integritate, ar fi respectat decizia Comisiei de Etica, indiferent de numele impricinatului. Daca au aplicat dubla masura in functie de persoana in cauza, inseamna ca nu au crezut. Si, atunci, ce altceva a fost acest spectacol decat o mica sceneta electorala.
Iar lansarea de la Opera, cam prea plina de cartoane, cu discursuri cand de un entuziasm juvenil, cand de un patetism inadecvat, nu a facut decat sa accentueze aceasta senzatie.
Dincolo de pretentiile intelectuale, in opozitie cu lansarea de stadion a USL, se simteau mai degraba inhibitia si spaima de rezultat.
