Chiar daca uitandu-va pe geam nu va vine sa credeti, iarasi vine iarna. In Romania, tara tropicala de felul ei, va ninge si va viscoli. Si, culmea culmilor, oamenii nu vor accepta sa se zavorasca in case sau sa circule doar cu saniile. Dar Ministerul Transporturilor e pregatit, ca in fiecare an, pentru aceasta ciudatenie a naturii.
Si anul acesta, deszapezirea va costa in Romania mai mult decat in tarile nordice. In total, pentru iarna aceasta a fost pusa la bataie suma de o suta de milioane de euro, desi ministrul Transporturilor pretinde ca valoarea contractelor a scazut cu 30%.
Deszapezirea unui kilometru de drum va costa asadar peste 6.000 de euro sau, daca domnul Silaghi se tine de cuvant, vreo 4.000 de euro. In Finlanda, costa 1.000 de euro. In Suedia, 1.400 de euro.
Banii vor fi incasati de fix aceleasi firme din anii trecuti. Acelea pe care Transporturile s-au jurat sa nu le mai angajeze si care, la randul lor, s-au jurat ca nu le mai trebuie asa belea pe cap. Belea, nebelea, banii publici sunt buni si cum pentru treaba nefacuta sanctiuni nu exista, iar vom avea de-a face cu Euroconstruct, Romstrade, Delta ACM 93, Straco, Spredition UMB etc
Exista totusi si tronsoane pentru care nu s-a bagat nimeni, pentru ca ele sunt intr-adevar cele mai dificile, asa cum se intimpla pe A2. Ce va fi acolo la iarna, nu trebuie sa fii geniu pentru a aniticipa.
Costurile acestea imense au o explicatie, iar vina pentru deszapezirea mereu deficitara nu este doar a fimelor din domeniu, cat or fie ele de clientelare. De vina este combinatia dintre indolenta si imbecilitatea transpartinica a celor care de 22 de ani conduc Ministerul Transporturilor.
Dupa fiecare viscol, descoperim ca drumurile cele mai expuse nu sunt cele din zona montana. Se blocheaza A1, A2, E 85, DN 2, DN5 etc. Ce au ele in comun? Strabat marile campii ale patriei. Adica acele zone in care zapada este plimbata de vant cu viteza mare si in cantitati uriase, pentru ca nu exista obstacole naturale sau artificiale care sa o opreasca. Aceste obstacole se numesc parazapezi.
Pe vremuri, functionau pe post de parazapezi padurile, care insa au fost defrisate fara mila. Si atunci, in locul lor, ori punem noi perdele verzi de protectie, solutie pe care o dorea Anca Boagiu, dar fara sa o puna in practica, fie montam panouri de protectie care, insa, spun oficialii, fatalitate, se fura.
In acest moment, in Romania, 870 de km de ar avea nevoie de protectie cu parazapezi. Beneficaza de ele doar 120 de km. Restul sunt victime sigure ale inzapezirii, chiar si atunci cand cantitatea de zapada nu este una epocala. Evident ca deszapezirea unor astfel de drumuri costa cu mult mai mult decat in mod normal. Dar costa si vieti omenesti uneori. Costa suferinta si panica celor care devin pentru ore, chiar zile, prizonierii zapezii. Stiti cat ar costa montarea parazapezilor peste tot unde e nevoie? Cam 41 de milioane de euro. O merita?
Si atunci, oricat m-as stradui, nu inteleg daca diagnosticul e pus, de ce nimeni nu reuseste sa puna nenorocitele acelea de parazapezi. De ce stam cu degetul in nas osciland morometian intre perdele de padure, care au nevoie insa de un timp pana sa devina eficiente, si parazapezile aritificiale care se fura. Cele de fier se fura, cele de plastic nu sunt tentante pentru hoti.
CNADNR mai invoca si opozitia proprietarilor ale caror terenuri ar fi afectate de aceste dispozitive. Legea prevede exproprierea pentru cauza de utilitate publica. Atunci cand exista vointa, exista si solutii.
Exista specialisti in domeniu care au o explicatie pentru lipsa solutiilor: nu sunt montate parazapezi pentru ca deszapezirea sa nu coste mai putin si firmele clientelare sa nu incaseze mai putin. Sincer, este singura explicatie logica. Altfel e idiotenie pura.
