Secolul al XVIII-lea, anul 1756, anul în care izbucnea Războiul de şapte ani, considerat de Churchill a fi „primul război mondial”, anul în care au avut loc Revoluţiile diplomatice în Austria, Franţa şi Rusia, precum şi anul în care a văzut lumina zilei, cel ce avea să fie celebrul compozitor austriac, recunoscut ca unul dintre cele mai mari genii ale omenirii.
Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut în Salzburg, ca fiu al lui Leopold, capelmaistru adjunct al orchestrei curţii arhiepiscopului de Salzburg, profesor şi violonist. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian. „Croşetate” fin de tatăl său, unicul profesor al artistului, talentele muzicale ale lui Mozart au ieşit la suprafaţă. Dintre toţi fraţii săi, singura supravieţuitoare a fost o soră mai mare, Maria Anna, alintată Nannerl. Acestea îşi amintea cu drag de pasiunea covârşitoare a fratelui ei, ,,Petrecea mult timp în faţa claviaturii, alegea terţe, pe care le cânta şi se citea plăcerea pe faţa lui, ceea ce însemna că sunau bine. […] La vârsta de patru ani, tatăl său a început, mai mult în joacă, să-l înveţe câteva menuete şi piese pentru clavecin.”.
În ianuarie 1762 ia naştere turneul ce va dura 9 ani, unde Wolfgang cânta pentru prima oară în oraşul München, la clavecin, în fața prințului elector de Bavaria. După concertul susţinut în faţa familiei imperiale, la Viena, turneul ia dimensiuni europene: Franța, Elveția, Austria sau Italia.
Viena, capitala mondială a muzicii clasice în acea epocă, îi oferă geniului decorul perfect pentru a-şi fructifica talentul. Înregistrează primul mare succes cu opera „Răpirea din Serai”, după care derulează o serie de concerte publice şi private, executate din propriile compoziţii, dar şi bazate pe improvizaţii spontane. La sfârșitul unui concert în Burgtheater, împăratul Iosif se ridică în picioare, agitându-și pălăria și strigând „Bravo Mozart !”. Perioada ce urmează este una foarte „roditoare”, din punct de vedere creativ, artistul lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera „Nunta lui Figaro”.
Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, ” Don Giovanni”, ” Così fan tutte”, „Flautul Fermecat”, fiind doar câteva dintre ele.
În martie 1790 dă ultimul său concert public, un an mai târziu, îmbolnăvindu-se. Cauza decesului său nu este însă cunoscută, speculaţiile fiind multe: febră reumatică, sifilis, trichineloză, congestie renală, insuficiență cardiacă sau venisecție.Medicina modernă tinde spre o infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat. După o viaţă scurtă, Mozart se stinge din viaţă la doar 35 de ani, lăsând în urmă o capodoperă muzicală imensă şi câteva cuvinte inscripţionate pe piatra de mormânt, ” Mă simt cuprins de muzică. Muzica este în mine”.
A fost autorul a 41 de simfonii, a compus compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul Muzical Mozart”. La mai mult de două veacuri de la naşterea sa, 258 de ani, cuvintele lui Richard Wagner încă plutesc în contemporaneitate, „Geniul său excepțional îl situează mai presus de oricare maestru, în toate domeniile artei și în toate timpurile”.
sursa foto:minnesota.publicradio.org
