Euroarmatele romanilor s-au pregatit de plen. Cu ghidul de conversatie al aurolacilor intr-un buzunar si o pipeta cu apa in celalalt, sa si-o strecoare in ochi in momente dramatice pentru patrie („la tarisoara mea, la Romania!”), cei mai demni trimisi ai nostri s-au asternut cu harnicie pe scena. Doine de catanie, doine de haiducie, doine de dor, doine de jale, doine de instrainare. Nimic n-a scapat din repertoriul angoasei electorale, caci ochiul national era fixat in pupila reprezentantilor mai ceva ca linguroiul lui Mircea Dinescu in cratita cu berbecuti de lapte. Dar si ochiul international era tot acolo! Tare as fi vrut sa pot citi ganduri, ca sa aflu cati, dintre cei care au analizat maneaua de pe margine, nu s-au intrebat daca nu cumva Romania a infipt steagul pe catargul Uniunii Europene si nu invers, cum s-a crezut pana miercuri. Caci angrenarea familiilor politice ale continentului in macelul politic a transformat Parlamentul European in prelungirea Dambovitei, care iata, se varsa in afluentul Rinului ce traverseaza Strasbourg-ul. In lipsa unor acte de guvernare limpezi, bazate pe strategii si solidaritate in interes comunitar, e bine ca am reusit sa ne facem remarcati cumva fara sa fim izolati. Oamenii aia, nemti, francezi, englezi, au participat! I-am luat cu noi in menajerie, am reusit sa scoatem ce e mai rau din toti. Am fost mai puternici. I-am incaierat. I-am facut, tato! Si nu suntem numai inconstienti, ci si ipocriti! Presedintele Lituaniei, o tarisoara cat o unghie, macinata de scandaluri de coruptie (dar acolo politicienii demisioneaza cand sunt prinsi cu ceva), dar care a reusit sa absoarba de 15 ori mai multi bani decat Romania din actualul buget (e drept ca a aderat in 2004), si care dupa o prabusire teribila in timpul crizei se redreseaza temeinic, pe baza unui plan de la care nu se abate, ne-a pus oglinda in fata. O prima reactie poate fi ca madam presedintele respectiv se trezeste dandu-ne lectii ca si cand ar fi venit la Bucuresti din Norvegia, deci un „du-te sa versi!” o fi justificat. Dar Dalia Grybauskaite n-a inventat situatii si solutii, le-a constatat. A facut apel la politicienii romani sa se comporte responsabil, sa cugete la faptul ca instabilitatea pericliteaza absorbtia fondurilor europene, top unde suntem pe ultimul loc (Lituania este vicecampioana) si ridica semne de intrebare asupra capacitatii noastre de a performa in UE. Un dus rece, administrat de seful unui stat cat Timisul. Acesta este halul in care am ajuns. Maine ne vor da lectii cei din Burundi, dar daca mesajul lor va fi bazat pe fapte, nu pe inventii, va trebui sa scoatem pixul. Ca sa notam, nu… Inca ceva, pentru cei care sunt tentati sa creada ca Dalia Grybauskaite i-a facut un serviciu lui Traian Basescu. Nu mi se pare. Domnul presedinte se afla la Cotroceni, sau ce-o face, de opt ani.
sursa www.ziare.com
