Meciul de miercuri seară, dintre AS Roma și Real Madrid, a fost capul de afiș al celei de-a doua zile din Liga Campionilor, faza optimilor de finală. Numele celor două echipe, istoria cluburilor pe care le reprezintă și fotbaliștii care le compun sunt elemente esențiale atunci când vorbim despre un derby.
Desigur, AS Roma avea clar statutul de outsider, chiar dacă juca pe teren propriu, iar antrenorul său, Luciano Spalletti, vorbea înaintea acestui meci despre impunerea stilului de joc indiferent de adversar. Când ai în față, însă, pe Real Madrid, echipă care a câștigat de 10 ori cel mai râvnit trofeu european, nu poți să pleci decât cu șansa a doua. Exista însă un amănunt statistic extrem de interesant, care era favorabil Romei: Real nu câștigase niciodată în Italia în ultimele opt vizite, înregistrând patru egaluri și tot atâtea eșecuri.
Prima repriză a confirmat total statistica, întrucât Real nu a avut niciun șut pe spațiul porții!!! Dacă aș fi avut un cont pentru pariuri online, cu siguranță aș fi pariat că Real nu va bate pe Olimpico, nici dacă s-ar fi jucat două zile. Și când te gândești că în echipă sunt Ronaldo, Benzema, Modric, James Rodriguez, Kroos, adică numai fotbaliști de talie mondială, cum se cere la un astfel de club… Roma a părut mai proaspătă, mai incisivă, mai dornică de a marca, însă n-a avut forța să-și finalizeze eficient acțiunile. Partida era clar de 0-0, întrucat nu au existat ocazii serioase în prima parte, iar repriza a doua a început după același scenariu.
Asta, până în minutul 57, când Ronaldo a scăpat unu la unu cu Florenzi, suficient pentru a-l dribla pe bravul aparător și pentru a șuta imparabil la vinclu. I-a fost suficientă o scânteie starului portughez pentru a-și aduce echipa în avantaj. Obligată să iasă la joc, Roma s-a descoperit în apărare, iar Jese a profitat și a marcat pentru 2-0, scor cu care s-a și încheiat prima manșă a optimilor.
Este un rezultat frustrant pentru Roma și nedrept pentru privitori, pentru că gazdele meritau să nu piardă. Fotbalul are însă legile sale, iar una dintre acestea spune că o echipă mare câștigă și când nu joacă bine. ADN-ul său, alcătuit din fotbaliști de excepție, o ajută aproape întotdeauna să iasă din impas și să transforme în avantaj un context potrivnic. Iar tu, Roma, stai la final uluită și nu înțelegi ce ți s-a întâmplat, de ce ai pierdut și de ce ai ajuns să mergi pe Santiago Bernabeu cu șansa porcului de Crăciun.
Roma a comis un singur păcat miercuri seară: a crezut că o poate bate pe Real, așa cum au crezut poate majoritatea celor care au văzut meciul. Excitați de perspectiva unui succes de răsunet, fotbaliștii lui Spalletti au riscat puțin mai mult în repriza a doua, pe fondul amorțelii adversarului, însă monstrului Argus i-a fost suficient un ochi deschis pentru a pedepsi îndrăzneala Romei. Morala, dacă ar fi să căutăm una, ar fi aceea că echipele mari trebuie tratate cu maximă atenție până la fluierul final, chiar dacă în anumite jocuri par că nu mai au aura de învingător deasupra lor.
