Aşezat în partea de est a oraşului Cartierul Fabric este primul care s-a format în afara Cetăţi şi cu cea mai mare suprafaţă de teren pentru locuinţe de cca. 500 ha.
Începe să se construiască în anul 1718 pe ruinele vechiului cartier Palanca Mare, dar îşi primeşte numele abia în 1748, nume datorat numeroaselor fabrici construite aici, ce veneau ca o necesitate în dezvoltarea Cetăţii Timişoara. Cunoaşte o adevărată ascensiune în timpul guvernării contelui de Mercy, în 12 ani unind-se cu Cetatea. Un pas important reprezentându-l canalizarea râului Bega care devine astfel navigabil, înlesnind practicarea comerţului şi transportului şi ajutând în aceiaşi măsura la asanarea fostelor mlaştini ce se afla în acest loc.În anul 1880 cartierul deţinea în interiorul sau 8 mori care măcinau peste 2500 de tone de grâu.
Poarta de intrare în Cartierul Fabric o constituie Podul Decebal, monument de arhitectura construit între anii 1909-1910, în stil Secession autentic fiind cel mai bine păstrat pod al Timisoarei, dealtfel considerat la vremea respectivă o realizare tehnică inovatoare la nivel european. Străjuit de-o parte de poarta de intrare în Parcul Poporului (Parcul Regina Maria) şi de cealaltă parte de Băile Neptun (Băile Hungaria) ambele construcţii fiind realizate în acelaşi stil arhitectonic, ca dealtfel mai toate clădirile şi palatele ce au urmat a fi construite aici.
Cartierul era împărţit pe etnii, romanii locuiau în Vlasca Mare, rascienii, sârbii, erau în Fabricul Vechi, iar nemţii în Fabricul German. În1753 ajung aici şi ţiganii numiţi şi „bănăţenii noi ‘, care ocupau cartierul Lumea Noua aflat în zona Gării de Est ce a fost constrita in 1786. Piaţa Traian a fost proiectată de inginerii militari în 1740 şi este o replică mai mică a Pieţii Unirii. Până în perioada interbelică aici era o zonă foarte activă economic, cu nenumărate prăvălii de toate genurile. Deşi în Fabric se încercase iniţial o separare spaţială pe criterii confesionale şi etnice, în secolul al XIX-lea aici trăiau deopotrivă români, germani, sârbi, evrei şi maghiari.În acest sens au fost construite mai multe edificii religioase satisfăcând astfel nevoia locuitorilor de a avea un lăcaş de cult potrivit religiei fiecăruia. Reprezentative fiind Sinagoga Maură, Biserica Milenium care este şi cea mai mare biserică catolică din oraş, Biserica Sârbească precum şi BIserica Sf. Ilie situată pe strada Andrei Şaguna, edificii ce mai dăinuie şi astăzi şi ce au constituit una din numeroasele pietre de temelie a acestui cartier. Piaţa Traian era un important centru comercial aici având loc târgurile săptămânale cât şi piaţa zilnică.În cartierul Fabric se aflau multe hoteluri restaurante berarii, atelierele meşteşugăreşti precum şi fabricile care deserveau nevoile Cetăţii şi nu numai. Din acest motiv se răspândise zicala „Toate lucrurile bune vin din Fabric”. La mijlocul acelui secol, 53,04 % din întreaga populaţie civilă a Timişoarei, deci mai mult de jumătate din populaţia Timişoarei, locuia în Fabric. Una din cele mai frecventate locaţii era berăria „La Ursul Negru”, clădirea mai existând şi astăzi şi aparţine Societăţii Enel (clădirea de lângă caseria Enel) Să nu uităm de Fabrica de Bere, funcţională şi în zilele noastre, este de asemenea un punct important pe harta carierului ea ridicându-se odată cu Fabricul 1744.De remarcat este şi Uzină de apă şi canalizare, monument reprezentativ şi de mare însemnătate fiind şi una din cele mai vechi din ţară a fost construită în 1909 în acelaşi stil arhitectural Secession de către faimosul arhitect Szekely L.
Dacă „Cetatea” a fost şi rămâne vitrina strălucitoare a oraşului, Fabricul era odată cartierul „timişoreanului de mijloc” şi păstrează şi azi pitorescul secolelor trecute.
