Petru Oschanitzky, celebrul dirijor timişorean s-a întors acasă. Nu definitiv, ci pentru o serie de spectacole în aer liber susţinute în Parcul Rozelor. Echipa Vocea Timişului a stat de vorbă cu maestrul, iar discuţia o reproducem în rândurile următoare.
Reporter – Maestre cum a început povestea? De unde pasiunea pentru muzică?
Petru Oschanitzky- Pasiunea a venit din familie. Provin dintr-o familie de muzicieni. Tata a fost dirijor, mama a cântat în corul operei, iar fratele meu a fost compozitor. Inevitabil am fost atras de muzică, primul contact luându-l în timpul orelor pe care tata le preda elevilor lui.
R.- Care sunt în linii mari principalele repere ale începutului carierei?
P.O. – Aşa cum vă spuneam am luat contact cu muzica în familie, apoi am urmat institutul pedagogic. Am predat timp de 4 ani, apoi am mers la Bucureşti, unde m-am iniţiat în arta dirijatului. Practic era singura mea opţiune pentru a nu+i face concurenţă fratelui meu, care era un compozitor deja remarcat. Fratele meu era prea bun ca şi compozitor.
R.- Ce înseamnă pentru un dirijor să ia contact cu alte orchestre?
P.O. Este foarte greu. Este o lume necunoscută. Alte pretenţii, alt nivel, alte aşteptări. Dar experienţele sunt absolut necesare. Acasă ştii deja totul, eşti de-al casei, dar provocarea apare când dirijezi o orchestră străină.
R. În 1993 aţi ales să părăsiţi ţara pentru a deveni dirijor permanent în Croaţia.Timişoara mai este acasă?
P.O. Timişoara este mereu acasă. Fie la Operă, fie la Filarmonică sunt acasă. Mai mult din ianuarie voi reveni definitiv în ţară după ce voi ieşi la pensie. În Croaţia am plecat pentru că era o nouă provocare şi o stabilitate financiară sporită, totuşi regret că din punct de vedere al calităţii am făcut acest pas. Opera şi Filarmonica din Timişoara erau peste în acel moment.
R. Ce înseamnă titlul de cetăţean de onoare pe care l-aţi primit de la autorităţile timişorene?
P.O. – Este o responsabilitate, dar şi o recompensă. Trebuie să promovez cultura locală şi valorile Timişoarei pentru că asta fac cetăţenii de onoare. De aceea am decis să mă întorc acasă şi să pun umărul la bunăstarea culturală a Timişoarei.
R. Ce regretă omul Petru Oschanitzky ?
P. O. Nu am regrete. Am făcut din teatrul pe care îl conduc în Croaţia unul de referinţă, deşi veneam după război, în Timişoara am avut rezultate bune atât la operă, cât şi la filarmonică. Nu regret nimic, dacă ar fi s-o iau de la capăt tot spre dirijat m-aş îndrepta.
R. Care a fost modelul dumneavoastră?
P.O. Sunt multe puncte de reper, dar pentru un dirijor este imposibil să aibă un model. În general am luat ce a fost mai bun de la fiecare. eu sunt un dirijor de muzică romantică, de aceea dirijorii romantici sunt favoriţii mei.
R. Cum vedeţi Timişoara din punct de vedere cultural în acest moment?
P.O. Eu îmi doresc să văd Timişoara capitală culturală pentru că merită. Este un oraş deosebit, din punct de vedere cultural Timişoara trăieşte. Sunt toate premisele să se îndeplinească acest deziderat.
R. Noua generaţie de dirijori români?
P.O. Dirijorul de operă este greu de şcolit. Este mult mai greu în operă. De aceea majoritatea merg la filarmonică, unde sunt numărul 1. Ei bine la operă ai o responsabilitate imensă. Ai cor, solişti, regie, orchestra, trebuie să ştii regia şi trebuie să dirijezi spectacolul. De aceea din păcate foarte puţini tineri se îndreaptă spre această carieră.
În încheiere dorim să vă redăm pe scurt câteva aspecte ale carierei maestrului. Dirijorul şi compozitorul Petru Oschanitzky, născut la Timişoara a urmat cursurile Institutului Pedagogic de Muzică din oraş, apoi şi le-a definitivat urmând cursurile Academiei de Muzică „Ciprian Porumbescu” Bucureşti în specialitatea: dirijat-orchestră la clasa Maestrului C. Bugeanu.
Activitatea artistică este legată şi de cea didactică, activând mai întâi ca profesor de muzică la Caransebeş, apoi ca şi cadru universitar în două centre muzicale importante: Timişoara şi Osijek în Croaţia. Cariera îi va purta paşii înspre Opera din Timişoara unde va conduce din punct de vedere muzical spectacolele între anii 1975 şi 1983, ca mai apoi să revină (după ocuparea unei poziţii similare la Filarmonica „Banatul” între anii 1983 şi 1991) la „dragostea lirică – cea dintâi” într-o dublă ipostază, cea de dirijor şi director artistic, activând aici între anii 1991 şi 1993. Curtat de Opera Naţională din Osijek (Croaţia), Petru Oschanitky va purta dorul plaiurilor natale începând cu anul 1993 şi până în prezent. Totuşi, revine „acasă” fie pentru a i se înmâna premiul pentru cel mai bun dirijor al anului sau pentru Diploma de Cetăţean de Onoare al Timişoarei. Lumea muzicală îl va onora oferindu-i Premiul „Pantheon” în Italia la Pescara, sau Diploma şi titlul de Doctor în Muzică al Universităţii Belford din Statele Unite ale Americii.
Repertoriul său, extrem de vast parcurge un traseu care trece prin toate genurile muzicale, de la operă, operetă, balet muzică simfonică, fie că vorbim despre creaţia românească sau de cea universală.
Maestrul Petru Oschanitzky şi-a înscris numele în galeria compozitorilor contemporani români cu lucrări de lied, muzică de cameră şi opereta: „Lijepa snasa slavonska”, care va avea premiera absolută în acest an. A realizat o serie de înregistrări pentru Radio, TV şi CD cu filarmoniciile din ţară. A realizat turnee artistice în ţările din fosta Iugoslavie, Germania, Bulgaria, Italia, Elveţia, Belgia, Olanda, Republica Moldova, Cehia şi Slovacia. A fost invitat la pupitrul dirijoral al tuturor filarmoniciilor şi operelor din ţară.
Mihai Timofte
