Tânărul Daniel a trăit în urmă cu două zile una dintre cele mai neplăcute experiențe din viața sa. Acesta se plimba sâmbătă dimineață, așa cum face de obicei, cu bicicleta, alături de cățelul său, prin Pădurea Verde. La un moment dat a găsit un grup de căprioare, însă continuarea o aflați mai jos, de la el.
”În fiecare dimineață ies la Pădurea Verde împreună cu Pici, câinele meu, și cu bicicleta, pentru o oră de mișcare în natură. În fiecare zi ne întâlnim cu un grup de căprioare care străbat pădurea împreună. Sunt 5 la număr. Astăzi (sâmbătă, 6 decembrie 2014 – n.r.) am avut ghinionul sau norocul, încă nu sunt convins, de a da peste același grup de căprioare, doar că una din ele era rănită la piciorul din spate și nu putea fugi. Nu am stat pe gânduri, am lăsat bicicleta și câinele în mijlocul pădurii, am luat căprioara în brațe și am fugit cu ea spre Grădina Zoologică din Timișoara, care se află chiar la marginea pădurii, convins fiind de faptul că asta trebuie să fac și că sigur voi găsi acolo ajutor.
Din păcate, odată ajuns acolo, după un drum de aproximativ un kilometru de mers prin pădure, cu căprioara în brațe, am fost anunțat prin telefon de medicul veterinar al Grădinii Zoologice că nu este problema lor.
Mi s-a spus că, deoarece eu am adus caprioara, se consideră că este animalul meu și că ei nu oferă servicii veterinare pentru „clienți” și că nu au fondurile necesare pentru a interveni. Mi s-a spus să îmi iau căprioara și să fac ce vreau cu ea. Am rămas uimit! Nu-mi venea să cred că nu vor face nimic” povestește Daniel.
Asta n-a fost totul!
Dacă vă imaginați că povestea are totuși un ”happy-end”, trebuie să vă dezamăgim. ”După o oră de așteptare, timp în care nu s-a întâmplat nimic, „sfătuit” de medicul veterinar „să-mi iau căprioara și să plec”, am luat hotărârea să o transport cu mașina personală până la Spitalul Veterinar din cadrul Facultății de Medicină Veterinară, unde am fost primit cu brațele deschise și cu o atitudine pozitivă.
Dupa alte multe telefoane, am lăsat căprioara în grija celor de la Facultate. M-am și oferit să plătesc cheltuielile. După câteva ore am aflat că cei responsabili de păduri au luat căprioara și că, din păcate, căprioara nu a putut fi salvată, nu pentru că s-ar fi încercat și s-a eșuat, ci pentru că nu există bani pentru astfel de intervenții.
CONCLUZIA: În România totul se rezumă la bani, indiferent că este vorba despre un bătrân bolnav sau despre o căprioara ranita. Indiferența este încă prezentă dar este datoria noastră să învățăm generația de mâine, copiii, să reacționeze cu inima și nu cu portofelul atunci când vor fi puși în aceeași situație” scrie Daniel pe Facebook, iar mesajul său este suficient de clar, pentru a mai adăuga ceva.
Imagini preluate de pe contul personal de Facebook al lui Daniel
În anii 1980 ieșeau iarna pe zăpadă câte 15 – 20 de căprițe din pădure. Întâmplător am văzut și o ciută pe un culuar, nu era speriată, însă s-a deplasat în pas domol spre o zonă cu iarbă mai bună.
Lupi nu erau și nici acum nu cred că sunt în Pădurea Verde, pădurea este prea mică și prea aproape de așezările umane pentru a fi aclimatizați.
Singura problema, nu cumva caprioara sa fi fost atacata si ranita de vreun caine sau lup turbat… Cel care a salvat-o era plin de sangele caprioarei si toti care au atins-o pot fi sub un mare risc.
romania este o „padure salbatica” si majoritatea suntem „necuvantatori”.
unii dintre romani vor sa scape de statutul de „necuvantatori” in propria lor „padure”.
soluti ar fi multe…
care este a voastra?