Niciodată, dar absolut niciodată, soarta Societății de Transport Public Timișoara (STPT) nu a fost una pe roze, indiferent cine a fost la butoanele fostei regii autonome. Dar niciodată nu a fost mai rău ca acum! De aproape un an de zile, lună de lună, angajații STPT și-au primit banii cu o întârziere de minim 5 zile. Fie că trebuiau încasați pe data de 15 sau în ziua de 30, conform contractului colectiv de muncă.
Cert e că, întotdeauna, primii la salarii au fost vatmanii sau șoferii. Doar pentru că, până și conducerea societății știa că, dacă nu livrează cash-ul pe cardurile oamenilor, tramvaiele nu pleacă din depou și autobuzele nu părăsesc garajul. Un soi de șantaj, dar pentru drepturi! Evident că niciun manager, și absolut toți au fost puși pe criterii politice, n-a riscat să lase cele două categorii de salariații ai STPT fără bani, în ziua de 15 sau de 30 a fiecărei luni.
Nu de alta, dar lumea, abandonată în stații sau prin refugii, indiferent de anotimp, s-ar fi revoltat. Și, evident, tot circul l-ar fi decontat primarul în funcție. Fie că a fost Viorel Oancea, Gheorghe Ciuhandu, Nicolae Robu sau fie că e Dominic Fritz! Povestea nu e nici de ieri și nici de azi, ci ține așa de mai bine de două decenii. Totuși, ieri, 15 decembrie a.c., a fost pentru prima dată când, nici măcar șoferii sau vatmanii nu și-au luat lefurile. Așa că situația e explozivă la STPT mai ales acum, în prag de sărbători.
De restul angajaților, adică sute de persoane, nici nu mai vorbim. Fiecare se descurcă cum poate! Cardurile unora sunt alimentate pe furiș, fără mare vâlvă, pe motiv că fondurile salariale nu sunt suficiente. Și înțelegerile particulare se fac cu promisiuni de păstrare a secretului! Da, până aici s-a ajuns! Și da, vorbim despre drepturi salariale, prevăzute în contractele de muncă. Oricum, ca să închidem cercul vă mai spunem că angajații STPT, circa 1000 de persoane, și-au văzut bonurile lunare de masă, în valoare de vreo 400 RON, ultima dată în ziua de 7 octombrie. Deci, cu mai bine de două luni în urmă!
Chiar și azi, situația nu are niciun orizont. Cel puțin nu unul cert! În primul rând pentru că viceprimarul Ruben Lațcău ”va încerca”, până la mijlocul săptămânii viitoare, să vireze în conturile STPT, societate aflată în subordinea municipalității, ”suficienți bani pentru salarii și funcționare”. Motivele pentru care transportul urban este în moarte clinică, spune Lațcău, sunt două. Mari și late: ”organigrama umflată a STPT și abuzurile Societății Metropolitane de Transport Timișoara (SMTT)”. De precizat că între STPT și SMTT există un conflict mai vechi, unul de orgolii personale și unul de ordin financiar, restanțele ultimei societății către prima fiind de circa 35 milioane RON.
Și Ruben Lațcău vede rezolvarea diferendului dintre SMTT si STPT într-o singură manieră: un nou contract și o curățenie generală, la nivelul ambelor societății comerciale, cu acționariat public! Plus, un împrumut de la BERD (Banca de Dezvoltare) către STPT, care va permite societății municipale să revină pe linia de plutire. Dar până atunci, Primăria Timișoara are o datorie către SMTT de circa 35 milioane RON bani care, dacă ar exista, ar trebui să ajungă la STPT pentru serviciile prestate de fosta regie de transport public a Timișoarei.
Acum, viceprimarul Ruben Lațcău zice că cine spune că Primăria Timișoara e datoare către SMTT cu vreo sumă echivalentă cu 35 milioane RON, este un mincinos. Și, mai mult decât orice, faptul că municipalitatea nu are niciun leu datorie către transportul în comun și că e cu plățile la zi. Doar că Lațcău este contrazis de documente oficiale. Practic, vorbim de o sumă de fix 31,9 milioane RON care reprezintă compensația/subvenția municipalității la transportul urban. Bani care ar trebui să intre în SMTT și, de acolo, în STPT, care și-a prestat serviciile și și-a onorat contractele de delegare! Și suma a fost menționată în zeci de documente interne și în cel puțin trei referate de necesitate către administrația timișoreană, care solicitau, în disperare, o rectificare de buget la capitolul 84.02.03.02 ”transport în comun – subvenții”. Și nimeni…nimic!
Unde are dreptate Ruben Lațcău și absolut nimeni nu-l poate contrazice este la capitolul ”organigramă umflată”. Și aici, fără doar și poate Societatea de Transport Public Timișoara e în top: numai pile politice, neamuri, relații și cumetrii de tot soiul. Familii întregi, așa cum o practică și liderii de sindicat ai STPT care acum, ca să fie liniște, să nu intre angajații în grevă sau să facă circ, îi îndoapă cu povești nemuritoare, dacă tot încasează, de la cei pe care ar trebui să-i reprezinte, ”taxa de solidaritate”. Cu siguranță, STPT nu este singura societate din subordinea administrației timișorene care practică ”sportul de familie” și licitațiile pe SEAP care se câștigă de aceleași firme, la sub un minut de la publicarea pe sistemul licitațiilor de stat.
La Colterm e la fel, la Aquatim tot așa, la Horticultura idem, la Societatea de Drumuri Municipale așijderea…
foto:tion.ro
Ruben are dreptate, întotdeauna în aceste companii si-au găsit un loc călduț destui care să frece menta pe bani buni…