Procesiunea Floriilor reunește o mare parte din parohiile din Timişoara, într-o acţiune creştină care s-a desfășurat după următorul program. Au existat trei grupuri mari de pelerini, cu flori de finic şi de salcie în mâini, care prin prezenţa lor au adus prinos de cinstire şi de rugăciune Domnului Iisus Hristos, rememorând un eveniment din istoria mântuirii, când Mântuitorul a intrat în Iersusalim pe mânzul asinei.
Astfel, primul grup de pelerini a plecat de la Biserica Ortodoxă Timişoara-Iosefin, a străbătut B-dul 16 Decembrie 1989 şi apoi credincioşii au ajuns la Catedrala Mitropolitană.
Un alt grup a pornit de la Biserica Ortodoxă Română Timişoara-Elisabetin (situată în Piaţa Crucii) de unde s-a deplasat pe străzile Protopop Gheorghe Dragomir şi B-dul Mihai Viteazu, la final credincioşii poposind tot la Catedrala Mitropolitană.
Grupul cu numărul trei s-a reunit la Muzeul Banatului, de unde a străbătut străzile 20 Decembrie 1989 şi B-dul C.D.Loga, iar la final pelerinii s-au rugat în Catedrala Mitropolitană.
Cele trei grupuri de pelerini s-au unit pe platoul din faţa catedralei mitropolitane, unde au fost aşteptaţi de Preasfinţitul Paisie Lugojanul, de preoţii şi diaconii de la catedrala mitropolitană pentru a înconjura împreună sfântul lăcaş. Apoi, toţi credincioşii au intrat în catedrală, unde ierarhul, înconjurat de un numeros sobor a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia. Pe parcursul acestui tradiţional pelerinaj credincioşii au primit din partea Centrului eparhial din Timişoara icoane reprezentând scena cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim.
Pelerinajul de Florii marchează strânsa legătură duhovnicească dintre Sâmbăta Învierii lui Lazăr şi Sâmbăta Mare, când Domnul Iisus Hristos s-a odihnit în mormânt şi reprezintă adeverirea biruinţei Mântuitorului asupra morţii lui Lazăr şi totodată, prevestirea biruinţei lui Hristos asupra păcatului, morţii şi a iadului, prin Învierea Sa din morţi.
Praznicul acesta pune în valoare legătura ce există între Taina Crucii şi a Învierii Domnului, între intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc, ca să pătimească „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“, şi intrarea Domnului în Ierusalimul ceresc, ca să ne dăruiască o noua viaţă, viaţa veşnică, când vom vedea pe Domnul faţă către faţă, aşa cum este El.
Sursa: Mitropolia Banatului
