Dintr-o dată, aleșii își aduc aminte de proceduri camerale, de cutume scrise sau nescrise, de legi, de dispoziții, de înțelegeri, de comisii și subcomisii și câte și mai câte. Mai nou, parlamentarii sunt în campanie electorală, așa că se lovesc și de lipsă de timp și de cvorum! Ca să vezi!?! Ce mai contează că oamenii simpli nu beneficiază de astfel de ”înlesniri”, important e că aleșii neamului se lăfăie în imunitate și că Justiția, ca să pună mâna pe ei, trebuie să se milogească, să facă plecăciuni și să obțină ”permisiunea” majorității. Adică, tocmai acceptul colegilor de bancă, de partid, de cameră, de hotel sau de cumetrie. Așadar, nu e de mirare că, în asemenea ”circumstanțe atenuante”, traficul de influență a ajuns cel mai mare sport național din ultimii 25 de ani, fiind practicat, în exclusivitate, de oameni cu carnete de partid sau demnități publice, care au ajuns să liciteze între ei, doar ca să prindă un loc pe listele parlamentare și să se bucure, la umbra imunității, de o viață ușoară, lipsită de griji și departe de brațul lung al Justiției!
O țară întreagă știe, acum, în urma scandalului cu retrocedările de păduri, că tunul dat de PSD și camarila de partid – adică, acei oameni cu carnete la purtător – se ridică la peste 300 milioane de euro, în detrimentul statului român. Probleme cu retrocedările de păduri, mai exact ale unor suprafețe întinse, care au aparținut marilor familii nobiliare sau, după caz, ale unor industriași interbelici, sunt peste tot: Harghita, Covasna, Sibiu, Brașov și chiar și Timiș, dacă luăm în calcul încercarea de deposedare a unei suprafate de 11.000 ha de pădure din zona Nădrag, revendicată de ”urmașii” lui Max Auschnitt si evaluate la circa 100 milioane euro. Indiferent cum o pui sau cum o dai, rețeta e aceeași: partidul e elementul cheie! Acum, dacă e să facem un exercițiu de imaginație și puțină matematică, cele 300 de milioane de euro se pot traduce și altfel: cu 1,6 milioane pensii medii sau cam tot atâtea salarii minime pe economie, cu 800 mii salarii medii nete sau, de ce nu, cu 32 milioane alocații pentru copii. Cum vă sună la ureche? Dacă e să luăm în calcul și prejudiciile din dosarele cele mai recente, ”Microsoft” sau ”EADS”, atunci gluma se îngroașă! Nu mai luăm în discuție că, tot din buzunarul statului român, au fost luați cu japca, tot de către clasa politică, în ultimii ani, conform calculelor Curții de Conturi a României, peste un milliard de euro!!!
Așadar, e de înțeles, doar în această cheie logică, de ce parlamentarii trag de timp să ridice imunitatea unuia dintre cei mai mari combinatori contemporani din politica românească, în jurul căruia, de-a lungul anilor, s-au învârtit cele mai mari tunuri și cele mai controversate afaceri: pesedistul Viorel Hrebenciuc! Și, de parcă nu ar fi fost destul, sforarul Hrebenciuc, a fost prins și a doua oară în offside de procurorii DNA: a încercat să pună presiune pe colegul său de partid, Dan Șova, fost ministru al transporturilor, să inițieze o lege a amnistei, care să-l scape de pedeapsă, promițându-i că-l va susține la președenția PSD, odată ce Victor Ponta ajunge la Cotroceni! Ce mai: o lege personală, cu dedicație, de parcă Parlamentul României e moșia privată! În aceeași oală fierbinte, alături de Viorel Hrebenciuc, se află și deputatul PSD, ”somitatea” autodeclarată Ioan Adam! Iată că avem un nou motiv, paractic încă unul în plus, să observăm că România e altfel. Trăim în tradiția iarmarocului: totul e de vânzare, totul se cumpăra deschis, la vedere, pe tarabă și fără camuflaj. Evident, în baza unor legi, discriminatorii și subiective, care garantează IMUNITATEA în fața furtului din avutul obștesc și din buzunarul statului român. Și când spun că legea garantează imunitatea în fața legii, mă refer strict la o singură categorie de oameni, pentru că alta oricum nu există, nici dacă dai cu bomba cu lipici: PARLAMENTARII! O categorie aparte, un soi de supraoameni, un gen de intangibili…exact genul de oameni cu care DNA și celelalte structuri alte statului se lupta, într-un mod lăudabil și într-o forma de zile mari, de mai bine de o săptămână, ca să le pună cătușele la mâini.
