Primarul Timişoarei şi-a declarat pe pagina sa oficială de facebook părarea despre diversele acţiuni ale protestatarilor săi. Ieri – opt decembrie acesta a postat că este „dezgustat” de cei care au reuşit să treacă de securitatea paginii sale de web.
„Vă anunţ cu dezgust că site-ul meu oficial www.nicolaerobu.ro a fost din nou, în ultimele zile, supus unor atacuri, atât în zona de sondaj, cât şi în alte sectiuni ale sale. E greu de acceptat de către unii că peste 80% din timişoreni apreciază ce fac eu ca Primar şi îmi acordă încrederea şi susţinerea” a spus primarul Nicolae Robu în mesajul său din mediul virtual.
Mai mult decât atât, acesta presupune că cei care i-au spart site-ul online sunt aceleaşi persoane care „sunt, cumulativ (!!!) şi (1) împotriva Festivalului de Jazz al Timişoarei, şi (2) impotriva noii amenajari a P-ţei Bălcescu, şi (3) împotriva palmierilor -prezenţi bine mersi, fără să fă făcut cineva cel mai mic caz din asta, şi în Paris şi în Viena şi în Bruxelles şi in Praga şi in Berlin etc.-, şi (4) împotriva pasajului Michelangelo pe care îl prezintă drept o imposibilitate tehnică deşi in 35 % din timp (doar atât s-a scurs!) s-au efectuat peste 55% din totalul lucrarilor, şi (5) împotriva tăierii unor copaci cu plantarea a de zece ori mai mulţi, şi (6) împotriva finanţării noii Poli, şi (7) împotriva noii amenajări şi noii funcţiuni a străzii Mărăşeşti, şi (8) împotriva mutării Clinicii de Dermatologie, şi (9) împotriva împuşcării ciorilor, şi (10) împotriva neîmpuşcării ciorilor , şi (11) împotriva tranzitării temporare cu vehicule uşoare şi cu viteza mica a P-ţei Unirii până la începerea lucrărilor de reabilitare a ei, etc., etc. ! Interesant, nu?!”
Dovezi că protestele sunt cauzate de aceaşi oameni nu au fost prezentate.
Nemulţumirea evidentă a primarului continuă şi prin numirea protestatarilor „Bieţi acari de haltă, cu paleta roşie în mână, confundând TGV-ul cu trenul automotor!”
În acelaşi timp acesta se declară democrat şi de acord cu protestele: „Lăsând gluma la o parte, eu, ca adevărat democrat, privesc ca pe ceva firesc, natural, diferenţa de opinii şi nu am niciun motiv să fiu supărat pe cei ce gândesc altfel decât mine”
