Bloggerii, „viruşii” jurnalismului?

Cuvântul blog este prescurtarea de la “weblog” şi se referă la un jurnal online creat şi postat de grupuri sau persoane individuale, articolele fiind afişate în ordine cronologică. Oricine îşi poate crea propriul blog, de la copii la adulţi. Ceea ce nu este un factor tocmai pozitiv, din motive evidente, nu toţi au fost înzestraţi cu talentul de a scrie, de a cunoaşte normele gramaticale sau reguli de formulare, ceea ce transformă site-urile în cauză în nişte ziare duzină, de „unică folosinţă”.
Mii de blog-uri populează lumea virtuală, mii de scrieri, de opinii sau de informaţii veritabile sau nu, distorsionează esenţa jurnalismului. Orice individ ce beneficiază de acces la internet poate deveni în câteva minute un pseudo-informator al publicului. Subiecte sunt din plin, păreri, de asemenea, iar omul contemporan manifestă dorinţa „de a fi oaie”, chemarea spiritului de turmă. Cei mai iscusiţi dintre bloggeri profită de această slăbiciune, astfel, ei abordează subiecte de interes public într-o manieră ce îi aduce mai aproape de cititori. Partea proastă a existenţei acestor blog-uri este în mare parte dezinformarea. Fluxul de amănunte şi informaţii cu care populaţia este lovită face foarte grea sortarea materialelor de calitate. Posesorii de blog beneficiază de setea oamenilor pentru noutăţi, pentru exclusivism, dar şi pentru căutarea unei idei, parereri cât mai convingătoare după care să-şi muleze credinţele. Partea bună în această aşa-zisă „new-media” este inexistenţa cenzurii, adică libertatea de experimare garantată aproape în totalitate. În ciuda acestor plusuri faţă de jurnalism, majoritatea  blogurilor sunt mediocre.Mass-media are ca şi fundaţie o documentare vastă şi corectă, o abordare obiectivă ce permite cititorului să-şi formeze singur opiniile, precum şi o distanţă, care poate fi chiar şi imaginară, faţă de materialele redactate.
În legătură directă cu aceste site-uri clandestine se află reţelele de socializare. Wikipedia le defineşte ca fiind „reţele de persoane cu scopuri comune cum ar fi o rețea de studenți, politicieni, dar chiar și de hoți, în contrast cu rețelele tehnice că rețeaua de telefon sau gaz metan. Aceste rețele sociale fac parte din fenomenul relativ nou, global, numit Web 2.0. Astfel, membrii unei rețele sociale sunt legați între ei în mod informal, fără obligații, dar de obicei contribuie activ la colectarea și răspândirea informațiilor” la nivel internaţional.Indiferent că e vorba de hi5, myspace, twitter, flickr sau facebook, în mai puţin de 5 secunde informaţia face ocolul globului.
Activitatea acestuia nu pare însă a se diminua ci se observă mai mult un fenomen de adaptare. Cei mai consacraţi jurnalişti sunt activi în mediu online fiind şi bloggeri şi membri ai reţelelor sociale, presa fie ea audio-vizuală, fie scrisă s-a „înfipt” şi ea în acest curent web-based, unde spontaneitatea şi viteza cu care informaţia este „share-uită” sunt vitale.
sursa foto:scrippsmediaethics.blogspot.com