Istoria Clinicii de Oftalmologie începe în 1726, când se înfiinţează „Asociaţia Fraţilor de Cruce ai Sfântului Ioan de Nepomuk”- asociaţie deosebit de activă în primii zece ani de existenţă. Pe lângă ridicarea primei statui a Sf. Nepomuk (reparată şi pusă în valoare în 2013 de către Primăria Timişoara), care iniţial era poziţionată în mijlocul Pieţei Libertăţii, asociaţia reuşeşte să construiască şi un spital şi o farmacie, între 1735 şi 1737. Era primul spital din Timişoara, dar şi de pe teritoriul actual al României. La finalizarea clădirii, spitalul şi farmacia sunt predate Ordinului Mizericordienilor, chemat la Timişoara în 1737 special pentru aceasta. Un an mai târziu Timişoara este lovită de epidemia de ciumă, iar Spitalul construit primeşte o importanţă colosală.
Importanţa clădirii aflate pe Scuarul Martir Radian Belici (fosta stradă Sfântul Ioan nr. 5), actualmente nr. 1, în care funcţionează Clinica de Oftalmologie este astfel nu doar una de ordin funcţional, medical, dar şi o importantă pagină în istoria Timişoarei. „Acestea au fost motivele pentru care am făcut în cel mai scurt timp posibil gestul de normalitate de a porni reparaţiile la faţada şi acoperişul acestei clădiri” anunţă Dan Diaconu, viceprimarul Timişoarei.
Lucrările care se vor executa sunt: desfaceri şi decopertări, reparaţii la acoperiş, tratare umiditate pereţi, refacere tencuieli şi tâmplărie, instalaţie de protecţie împotriva trăznetului, precum şi refacerea faţadelor.
Contractul a fost adjudecat la valoarea de 770.000 lei fără TVA faţă de o estimare de 1.469.369 lei fără TVA, la licitaţie luân parte 14 firme.
„Respectul pentru patrimoniul istoric al Timişoarei trebuie manifestat în fiecare moment. Pe lângă programele pe care le finanţăm pentru proprietarii privaţi din imobile istorice, preocuparea pentru monumentele din domeniul public sau privat al Primăriei Municipiului Timişoara este constantă şi intensă” susţine viceprimarul Dan Diaconu.
Ţinând cont de costurile anunţate, circa jumătate din totalul estimat, avem curiozitatea cât de durabile vor fi aceste lucrări, unul dintre contraexemplele de „bun-simţ” fiind clădirea Bastionului Theresia, care la doar câţiva ani de la renovare a necesitat o altă „reabilitare” deoarece s-a constatat că nu au fost folosite materialele menţionate în caietul de sarcini.
