Nu prea inteleg rostul campaniilor electorale in Romania.
Teoretic, ele sunt perioade in care candidatii si partidele isi expun oferta, adica planuri, viziune, proiecte, disponibilitati, sigur exagerate, dar edificatoare pentru profilul lor.
Sunt perioade in care electoratul are ocazia sa se lamureasca ce vrea si la ce se poate astepta de la fiecare dintre competitori pentru a vota apoi cat mai avizat.
In Romania asa ceva nu intra in discutie, iar campania pe care o avem in fata mi se pare cea mai putin edificatoare dintre toate. Sigur ca fiecare dintre formatiuni si-a facut un program electoral, un proiect de guvernare, insa prea mult din continutul acestor documente este nefezabil, cel putin in plan fiscal si economic.
Atat ARD, cat si USL isi propun sa diminueze fiscalitatea, la termene diferite si in modalitati diferite. De la reducerea cotei unice, a contributiilor sociale, la reducerea TVA pentru alimente, avem o oferta de vis.
Doar ca toate aceste reduceri, mai mult decat benefice desigur, depind de mersul economiei.
Daca ea produce, daca exista crestere economica, daca se inmultesc locurile de munca, veniturile bugetare suplimentare pot compensa in termen scurt scaderea ca urmare a impozitelor mai mici. Cu atat mai mult cu cat si bugetul pensiilor, si cel al sanatatii sunt mereu pe deficit si inghit sume uriase.
Daca economia gafaie, insa, golul ar bloca rapid tara. Este motivul pentru care FMI nu accepta reduceri de fiscalitate fara a avea indicii clare ca ele vor fi compensate.
Problema este ca niciunul dintre competitori nu are planuri concrete si credibile pentru stimularea economiei, si guvernele PSD si USL au dovedit cu fapte ca nu au raspuns la aceasta provocare. Asa ca nu exista niciun temei realist pentru a crede ca o asemenea scadere de fiscalitate este fezabila, cel putin in viitorul apropiat.
De altfel, dincolo de promisiuni, nu am vazut niciun studiu de impact, nicio simulare. Asa ca nu stiu cati oameni vad in aceste programe de guvernare altceva decat minciuni electorale.
Si atunci de ce merg la vot? Intai ca nu prea merg. Ma astept la un absenteism masiv pe 9 decembrie. Pentru ca USL a apucat sa dezmageasca, iar candidatii propusi sunt un amestec cu iz de hazna de traseisti, penali, baroni si protejatii lor, iar noile nume propuse de ARD, unele demne de toata atentia si consideratia, vor plati factura grea a dezamagirii provocate de inca prea recenta guvernare PDL.
Si atunci se va vota preponderent negativ, impotriva USL sau ARD. De altfel, acest vot negativ este si stimulat masiv de ambele tabere, care mai mult decat a-si promova propriile idei si solutii se inghesuie sa atace greselile adversarului.
Se va vota pe galeti si pungi de faina, in pofida ordonantei prin care Guvernul incearca sa limiteze mita electorala. Poate ca din cauza crizei pungile vor fi mai goale, dar nu-mi fac iluzii ca ele vor disparea.
Apoi, campania aceasta este destul de plata si fara emotii. Greii din toate formatiunile au facut un armistitiu tacit si au avut mare grija sa nu se intalneasca. Singurul care va avea parte de o situatie mai grea este Victor Ponta, hartuit de Dan Diaconescu, insa deocamdata premierul pare sa fi ales singura strategie care ii poate diminua pierderile, ignorandu-l in totalitate pe DD.
ARD are 25% parlamentari care-si pastreaza colegiile si pe cam atata procente si mizeaza. Sunt putine colegiile in care se vor da batalii autentice si grele. In general, se cam stie cine va invinge, importante fiind doar procentele in functie de care se va face apoi redistribuirea.
Miza majora sta in cateva procente, acelea care vor pune USL sub sau peste procentul magic de 50%. In rest, o mare plictiseala.
Personal, sunt cu adevarat interesata de o singura batalie si asta pentru ca ea este simbolica pentru Romania. In sectorul 4 din Bucuresti se infrunta David si Goliat. Alegatorii din acest colegiu vor avea de-o parte un securist veros, care si-a turnat chiar familia, unul dintre miliardarii de carton dispusi sa faca orice rau acestei tari pentru satisfacerea propriilor obsesii si interese.
Dan Voiculescu, un blestem al Romaniei, venit din tenebrele statului securist, il are in fata pe Iulian Craciun, un tanar care a avut puterea sa-si infranga handicapul fizic grav, sa infrunte prejudecatile unei societati inca teribil de inapoiate, si, in loc sa capoteze sub frustrari si neputinta, si-a creat o viata normala, cu o afacere reusita si o familie frumoasa.
Chiar sunt curioasa care este modelul pe care-l prefera bucurestenii din sectorul 4 si, implicit, ce soarta merita: sa ramana sub cizma Securitatii cinice si prospere sau sa se ridice deasupra propriilor neputinte cu ochii spre lumea civilizata.
