În contextul în care ACS POLI debutează pe teren propriu în compania rivalei UTA, luni 3 septembrie de la ora 19.00 pe stadionul Dan Păltinişanu, Vocea Timişului vă reaminteşte motivul pentru care Timişoara şi Aradul fotbalistic nu se suportă, reproducând un articol din www.banatsport.ro
La prima vedere, motivele unei rivalităţi între Timişoara şi Arad sunt multiple. Ar fi, în primul rând, cea dintre oraşe, ambele cu o bogată activitate economică şi culturală. Ar fi, mai apoi, perioada postbelică, atunci când, din punct de vedere adminstrativ, destinul Aradului se decidea la Timişoara. Fotbalistic vorbind, cele două oraşe îşi dispută statutul de pionier al fotbalului românesc. Toate aceste aspecte au contribuit la duşmănia de astăzi, dintre Poli şi UTA. Episodul decisiv s-a consumat însă în 1964.
Flacăra care a aprins ireversibil rivalitatea dintre Poli şi UTA a fost meciul din 16 mai 1964, de la Timişoara. Ambele echipe erau în foame de puncte, iar presiunea era mai mare pe umerii timişorenilor, aflaţi într-o situaţie grea, în subsolul clasamentului. Peste 25.000 de spectatori au luat cu asalt noul stadion 1 Mai, unul încă nefinalizat complet. În jurul arenei asfaltul încă nu se turnase, drumul fiind acoperit cu pietriş.
Pe banca UTA-ei se afla Coloman Braun-Bogdan, antrenorul cu care, cu un an în urmă, Ştiinţa se clasase pe locul 3. După o ceartă cu Remus Lazăr şi Nelu Igna, acesta a fost îndepărtat de la echipă şi a preluat UTA. Astfel că e lesne de înţeles faptul că reputatul tehnician avea câteva poliţe neplătite, la revenirea în Banat.
„Csibi bacsi n-a venit singur, ci cu arbitrul Lulu Mihăilescu. Ne-au marcat un gol din ofsaid, ne-au condus, iar când am egalat, la 3-3, Lereter a marcat, dar abitrul a anulat golul. Lumea, când a văzut, a declanşat scandalul”, rememora, în urmă cu mai mulţi ani, Cicerone Manolache, unul dintre protagoniştii meciului de atunci. A urmat un bombardament cu pietre asupra vestiarelor. Miliţia a intervenit, însă spectatorii furioşi n-au putut fi potoliţi prea uşor. Martorii susţin chiar că una dintre maşinile Miliţiei a fost răsturnată de către druckeri. Întreg incidentul s-a lăsat cu arestări şi cu exmatriculări, pentru studenţii care au participat activ la scandal.
Terenul timişorenilor a fost suspendat, aceştia disputând ultimele meciuri de acasă în exil, la Reşiţa. La finalul respectivei ediţii de campionat, Ştiinţa a luat drumul ligii secunde.
Meciul din 1964 s-a încheiat, aşadar, 3-3. Golurile studenţilor au fost marcate de Miţaru (min. 28), Manolache (min. 30) şi Lereter (min. 75), în vreme ce arădenii au punctat prin Ţârlea (min. 9) şi Tomeş (min. 23 şi 76).
Ştiinţa Timişoara (antrenor Colea Vîlcov): Popa – Hârşova, Mihăilă, Ţurcan, Răcelescu, Lereter, Surdan, Igna, Ciosescu, Manolache, Miţaru.
UTA Arad (antrenor Coloman Braun-Bogdan): I. Vasile (Coman) – Pecican, Bakoş, Meţcaş, Neamţu, Chivu, Comisar, Tomeş, Ţârlea, Floruţ, Selmeşi.
sursa www.banatsport.ro
Putin ca incompleta si eronata pe alocuri informatia. Aradenii au condus de fiecare data pe cand timisorenii au reusit de fiecare data sa restabileasca egalitatea, asta 1.
2, in situatia nasoala nu a fost doar Poli ci si Bihorul si avand in vedere ca Bihorul a batut la Arad cu 1 la 0 si UTA a scos egal la Timisoara, Poli urma sa continue anul urmator in divizia B. Aia a fost flacara ce a pornit marea rivalitate dintre UTA si Poli.