Din 25 ianuarie 2010, la ”Sala 2” se spun cele mai frumoase povești ale lumii, prin vocea actorilor Teatrului Național din Timișoara și a unei remarcabile serii de regizori din România și din străinătate. Prin multifuncţionalitatea sa şi prin capacitatea sa de adaptare şi de transformare, Sala 2 a devenit locul în care Naționalul timișorean a deschis polemica modernității teatrului. Sala 2 a dovedit că orice vis poate deveni realitate.
Gheorghe Ciuhandu, primarul de atunci al Timioarei, emitea pentru prima dată ideea candidaturii Timișoarei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, la inaugurarea Sălii 2 sub ”posesia” Teatrului Național. Un an mai târziu, Naționalul reunea, în același loc, cea mai mare concentrare de reprezentanți ai instituțiilor de cultură, ai organizațiilor neguvernamentale, ai societății civile, alături de oameni e afaceri, mass media, culte, împreună cu reprezentanți ai administrației locale și regionale, într-o întâlnire care are ca rezultat final înființarea Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană.
Fostul manej imperial din vremea împărătesei Maria Tereza a revenit în glorie, exact acum cinci ani, în zona de interes a timișorenilor iubitori de cultură. Cvasi-abandonată vreme de 20 de ani, folosită ca depozit, apoi ca sală de sport o lungă bucată de vreme, Sala 2 este acum un remarcabil spațiu teatral în Centrul Civic. Spațiul, atribuit Teatrului Național pentru o perioadă prin Hotărârea de Consiliul Local nr. 46/26.02.2008, a trecut în anul 2009 printr-o reabilitare majoră, reconversia sa, susținută financiar de Ministerul Culturii, ducând la apariția acestei locații culturale neconvenționale, dinamice.
”Primul spectacol jucat în Sala 2, Boala familiei M de Fausto Paravidino, a transformat definitiv fosta Sală de sport nr. 2 într-un loc pentru teatru. Trebuie menţionat că mai mult de două decenii acest spaţiu a fost complet neglijat, ceea ce a făcut ca Sala 2 să ajungă aproape o ruină. Deşi igienizată şi exploatată intens (au fost montate și alte spectacole de mare impact, cum ar fi Povestea de iarnă de Shakespeare, de exemplu), Sala 2 nu putea funcţiona în condiţii proprii, astfel încât în luna iunie a anului 2009 a intrat în reparaţii capitale. În cele patru luni de lucrări, Sala 2 s-a transformat dintr-o metaforă într-una din cele mai performante săli de spectacol din ţară: şi-a dublat suprafaţa utilă şi a devenit un spaţiu de joc modular, amovibil, o structură independentă de pereţii exteriori, care au fost astfel perfect conservaţi, renovarea respectând toate datele monumentului istoric”, arată echipa Teatrului Național Timișoara.
”Am inaugurat Sala 2 cu Revizorul lui Gogol. Și nu întâmplător. Un text clasic într-un spațiu modern, într-o lectură contemporană a fost o declarație de intenție pe care publicul a recepționat-o instantaneu și cu mare acuratețe. Sala 2 a fost gândită ca un fel de „act de identitate” al Teatrului Național – în viziunea sa modernă, racordată la prezent, cu o atitudine civică explicită. Iată că, după cinci ani, Sala 2 își are propria carte de vizită: 18 spectacole, 18 titluri diferite care se joacă într-o majoritate covârșitoare, cu casa închisă. Sala 2 a topit distanța dintre public și spectacolul de teatru și, poate lucrul cel mai important, a făcut ca spectatorii să devină spectatorii Teatrului Național. E minunat ca un spațiu care pare uitat de ziua de astăzi pe dinafară să poată crea atâtea miracole în interior. Sala 2 se transformă în fiecare seară în intrarea într-o lume magică din care publicul iese transformat; traversat de o experiență unică pentru fiecare”, declară Ada hausvater, managerul Teatrului Național din Timișoara.
Foto: Adrian Pîclișan/TNTm
