Așa, la prima privire de ansamblu și placa asta ține de vreun an și jumătate, tot ce e legat de Timișoara, cel puțin pentru administrația useristă a lui Dominic Fritz, este retrograd, vechi, corupt și, când nu există soluții, problema se transformă într-o… piatră de moară. Până acum bolovanii și bau-bau-ul ”primăriei de sticlă” au fost Colterm SA și Horticultura SA, ambele în subordinea Consiliului Local. De ieri, și doar din rațiuni de PR și de imagine, căci toată lumea știe că urmează schimbarea managerului, a intrat în malaxor Societatea de Transport Public Timișoara.
Fără niciun dubiu, ceea ce execută la scenă deschisă primarul Dominic Fritz, în termeni de specialitate, se numește ”prevenirea atacului” (prevent strike). Și, după o rețetă bine ticluită, începe să arunce cu noroi, metafore, epitete, comparații, constatări subiective și tot soiul de cifre, doar ca, în cazul unei replici, ideea de schimbare necesară să fie deja împământenită și fixată în mentalul colectiv. Nu-i așa, toți care îl înjură pe Fritz și îî bat obrazul sunt de fapt oameni retrograzi, care se opun schimbărilor și sunt adepții clientelismului și a sistemului gregar, care se bazează pe nepotism, corupție și șpăgi?!
Pe rețeta de mai sus, unica de altfel a USR Timiș, ieri, primarul Dominic Fritz și-a găsit un nou dușman imaginar și a sărit la gâtul Societății de Transport Public Timișoara (STPT) care, chipurile, acumulează datorii drept pentru care entitatea s-ar afla într-o situație dezastruoasă: „În 2020, încasările au fost sub 30%, iar în 2021 au scăzut la 15%. Datoriile au crescut foarte mult în ultimii ani. Sunt datorii la ANAF de peste 90 de milioane de lei. Ani de zile, compania nu a plătit contribuțiile angajatorului și ANAF a dat STPT în judecată. Dincolo de aceste datorii, există și datorii curente, de peste 20 de milioane de lei, la furnizori. O problemă evidentă la STPT e situația legată de personalul societății. 65% dintre cheltuielile companiei sunt pentru salarii, și asta nu înseamnă că sunt date neapărat pentru șoferi”.
Tot Fritz mai spune că din 2018 și până în prezent, la STPT s-au angajat 221 de persoane, însă marea majoritate lucrează la birouri. Acest lucru ar reprezenta, conform primarului, încă 13 milioane de lei în plus, anual, pentru cheltuielile cu personalul administrativ, ceea ce duce la o extindere a serviciilor, dar nu și la o creștere a calității. „Șoferii au rămas la fel, chiar dacă serviciul s-a extins în zona metropolitană. Fără să existe investiții și creșteri la nivel de șoferi. Extinderea serviciilor s-a făcut în detrimentul calității. STPT este condusă de Consiliul de Administrație și de un director interimar. Este îngrijorător că acești oameni nu au ajutat la reformarea sistemului, nu au căutat soluții pentru a ieși din situația dezastruoasă. Vom face concurs pentru postul de director”, a spus Dominic Fritz.
Povești nemuritoare
Acum, e foarte adevărat că STPT, la fel ca celelalte societăți ale municipalității, nu stă pe roze. Și nu a stat niciodată și nici nu va sta, nici măcar sub bagheta magică a USR căci, cel puțin transportul public orășenesc, oriunde în lumea asta, este unul cu caracter de serviciu social și, ca atare, subvenționat de către administrațiile locale. Ce nu spune Fritz, însă, este că de când ”oamenii noi” au preluat frâiele orașului de pe Bega, niciodată dar niciodată, salariile la STPT nu s-au dat la timp, ci cu întârzieri de săptămâni bune, tocmai pentru că, în special, Primăria Timișoara nu vira banii. La fel se întâmplă ci cu bonurile de masa care, în ciuda contractului colectiv de muncă, se dau din trei în trei luni. Și asta numai după circ și scandal. La fel e și azi: din decembrie, angajații STPT nu și-au mai primit bonurile de masa dar asta, evident, din nou, nu e vina Primăriei Timișoara, nu-i așa?!
Revenind la cifrele fluturate de Fritz, atât în postările sterile de pe Facebook cât și în declarațiile de presă sau intervențiile televizate, lucrurile stau exact pe dos în ceea ce privește Societatea de Transport Public Timișoara. Și asta rezultă clar și fără drept de apel din sistemul REVISAL, un program privind angajații din sistemul forței de muncă. Așadar, primar Dominic Fritz spune că, în ultimii trei ani, la STPT, au fost angajate peste 200 de persoane, ”la birouri, nu ca șoferi sau vatmani”. Numai că cifrele îl contrazic total și spun cu totul altceva: în 2018, când Nicolae Bitea a devenit directorul STPT, a găsit 139 de persoane la TESA și a lăsat doar 111 în 2021, când a plecat din fruntea societății. Deci cu 28 mai puține, nu cu 200 mai multe cum visează useristul Fritz. Și REVISAL-ul nu minte!
Mai spune Dominic Fritz că nu s-au angajat șoferi și vatmani. Este o altă plăsmuire a adevărului pentru că datele din scriptele societății arată cu totul altceva: în 2018, la STPT, existau 265 de șoferi și vatmani, iar la finele lui 2021 numărul acestora a crescut la 383. Deci cu 118 mai mulți! Rezultă, așadar, o creștere de aproape 50 la sută dar care, evident, din motive de PR și din rațiuni de ”prevenire a atacului”, i-a scăpat primarului Timișoarei.
Chiar și traseele mijloacelor de transport în comun au crescut: de la 115 la 168! Cât despre datoriile comerciale ale STPT, la finalul anului 2021, mai erau doar 12 milioane de lei (scadente) și 17 milioane de lei (în total). Astăzi, debitul a ajuns deja la 22 de milioane de lei, iarăși, un lucru verificabil. Și, ca să fim corecți, datoria către ANAF a STPT, la nivelul lui 2018, a fost de 72 de milioane de lei iar la finalul lui 2021, a rămas de fix 22 de milioane de lei. Deci, o diminuare cu aproximativ 75 la sută!
Evident că lucrurile s-au înrăutățit la STPT când a venit pandemia. Și toată lumea știe că transportul public a fost în cap și că Societatea Metropolitană de Transport Timișoara (SMTT) nu a mai recunoscut facturi ale STPT în valoare de 61 de milioane de lei, pe care potrivit contractului ar fi trebuit să le achite. A fost, efectiv, un act de sabotaj la adresa mea STPT din partea SMTT, care îl avea ca președinte al consiliului director și al adunării generale a acționarilor pe… Ruben Lațcău, viceprimarul USR! Mai exact, mâna dreaptă a primarului Dominic Fritz!
Frapantă este totuși lejeritatea cu care edilul Timișoarei vorbește despre faptul că ”vremea sinecurilor politice a trecut și că e momentul să avem companii eficiente în Timișoara”. Asta, în condițiile în care toate structurile municipale din subordinea sa au fost împânzite de membrii USR. E plin de astfel de ”coincidențe” și foarte multe dintre ele au fost relatate, deja, în mass-media locală. Ultima care a scăpat, dacă tot suntem la secțiunea de transport public, este angajarea unui nou tânăr de perspectivă, în luna noiembrie 2021, tot de la USR, direct în grila SMTT și care, după câteva luni, după ”pensionarea” lui Ioan Goia, a ajuns director al societății metropolitane. Pe același stil ca și useristul de la Colterm, specialistul Daniel Vaida, care a fost angajat direct în cadrul Societății de Drumuri Municipale (SDM) după care, ca să aibă și omul o jucărie, i s-a dat pe mână Timpark-ul. Asta după ce Dominic Fritz a decis să scoată Timpark-ul de sub pulpana SDM, catalogând-o drept o societatea de sine stătătoare și de interes local. Adică buget propriu, organigramă proprie și liber la angajări…
