Din excesul evenimentelor ce izbeşte publicul timişorean este relativ complicat să alegi „ce-i copt şi ce nu”. Tendinţele muzicale au fost infestate cu o boală grea, dar, să sperăm, nu incurabilă. Lanţuri şi lanţuri de evenimente trase la xerox, artişti diferenţiaţi între ei doar prin numele de scenă, înclinarea exagerată spre house-ăreala repetitivă, spre trap-ul psihotic alias tortura timpanelor, sau spre muzica ce în combinaţie cu alcoolul ajută ritualul împerecherii. Aşa nu.
JazzTM este festivalul prin care Primăria Municipiului Timişoara resuscitează o bucată din viaţa culturală a oraşului. Un eveniment organizat din bani publici, accesibil şi indicat spre consumare. Ediţia a doua, de anul acesta, ridică ştafeta cu sitarista Anoushka Shankar, sora vitregă a celebrei Norah Jones, trupă de jazz The Neil Cowley Trio şi, cel mai nou nume al line up-ului, The Cat Empire. Aşa da.
Trupa australiană promite concert petulant, fără doar şi poate. Sound-ul specific The Cat Empire îmbină jazz-ul cu ska, reggae, funk, gypsy şi rock într-un puzzle muzical finisat ca la carte. Formaţia se află în turneu în jurul lumii de peste o decadă, cel mai recent album al lor, „Steal the Light”, debutând în top 20 în şase ţări. Trompetistul Harry Angus descrie materialul ca fiind „o revenire la estetica noastră iniţială, un lucru foarte simplu de altfel. Muzica este creată pentru a fi dansată şi pentru a genera voie bună, iar ritmul sunetelor aparţine tuturor naţiunilor. Muzica trebuie să aducă zâmbete, să facă oamenii să danseze. Asta e tot ce ne dorim”.
Şi noi ne dorim asta, dar ce facem cu bulucul de „hipsteri”, de tineri spălaţi pe creier de „trend” ? Publicul este cel care modelează standardele şi competenţa evenimentelor, dacă toată gloata ascultă „nu manele, da’ ceva să placă la toată lumea”, atunci asta se va furniza. Înclinaţia spre comercial, spre stereotipuri duce la degradarea calităţii. Aş îndrepta „degetul acuzator” spre acei distinşi organizatori ce „bagă evenimente ca să fie”. Din 20 de petreceri pe weekend, în medie două-trei au noimă, restul sunt şerveţele, confetti, tunuri cu flăcări şi artişti obosiţi. În ceea ce priveşte festivalurile, când apar temperaturile ridicate, hop şi ele. Nu există mult şi bun şi nici nu este indicat. Cu zeci de astfel de manifestări cu line-up-uri refolosibile, unde accentul cade pe profit, nu facem treabă. Să izbutim, oare, în lupta cu maladia tendinţelor? Cât timp bolnavul suflă, mai este speranţă. Între timp, jos pălăria, JazzTM !
Acest material este un pamflet şi trebuie tratat ca atare (sau nu).
sursa foto:enjoyperth.com.au