Din nou, după ani de zile, clasa politică vorbește despre crearea de noi locuri de muncă, de creșterea PIB-ului, de mărirea bugetului la învățământ și sănătate, de scăderea șomajului, de invesții de milioane de euro în infrastructură, apă și canal și câte și mai câte. Așa, dacă stai să-i asculți pe politicieni, ai impresia că România vede luminița de la capătul tunelului, în sfârșit, după mai bine de 25 de ani de la evenimentele din 1989. Nimeni nu mai vorbește cu voce tare, ci doar în șoaptă, despre marea corupție, despre imixțiunile politicului în actul de justiție, despre traficul de influență, despre firmele abonate la banul public, despre marea evaziune fiscală sau despre cumetriile și criteriile de numire din administrația publică. Practic, nicio vorbă despre sifonarea banului public și devalizarea bugetului de stat!
Episoadele din celebrul dosar ”Microsoft”, acolo unde ”o decadă” de (ex)miniștri și parlamentari se pregătesc să fie trimiși in judecată pentru șpăgi de peste 20 milioane de euro și-a produs efectul: clasa politică este coruptă până în măduva oaselor! Asta o știam cu toți, doar că abia acum, după mai bine de două decenii, lucrurile acestea sunt spuse cu voce tare. ”Microsoft” este doar încălzirea, întrucât urmează, după cum spun procurorii, ”tainele” EADS, practic sistemul de securizare a frontierelor, acolo unde ”darul” către aceeași clasă politică, pe care urmează să o votăm în noiembrie, a ajuns la peste 60 milioane euro.
Acum, pe ultima sută de metri, în bunele practici ale politicului, ne-am mai trezit pe cap cu o altă țigănie, demnă tot de Cartea Recordurilor și menită să ne pună iarăși pe harta Uniunii Europene, sub un steguleț roșu: dosarul Lukoil, în care compania petrolieră rusească este cercetată pentru o spălare de bani și o evaziune fiscală de circa 230 milioane euro! Procurorii și-au făcut treaba ca la carte, în sensul că, așa cum dictează procedurile, au blocat conturile companiei și au instituit un sechestru asigurator pe cantități industriale de combustibil, așa încât statul român să aibă garanția fermă și palpabilă că va avea de unde și din ce să își recupereze prejudiciul estimat.
Până aici, nimic special, doar că, la numai o zi de la balamucul mediatic, România, țară a UE, a consemnat o nouă intervenţie a premierului Victor Ponta, într-o achetă penală. Sub pretextul că este îngrijorat de soarta salariaţilor companiei, Victor Ponta a criticat modul în care procurorii anchetează unul dintre cele mai mari cazuri de spălare de bani din România. La mai puţin de 24 de ore de la intervenţia sa, procurorii au făcut un pas în spate şi au ridicat sechestrul pus pe conturile companiei ruseşti. Victor Ponta a încercat să mute atenţia de la o anchetă ce vizează un prejudiciu de 230 milioane euro adus statului la teza că procurorii, prin ancheta lor, ar putea afecta salariile angajaţilor companiei Lukoil.
În realitate, compania Lukoil este cea care poartă această responsabilitate. Iniţial, reprezentanţii companiei şi ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti i-au acuzat pe procurori că au dispus oprirea activităţii la rafinăria Lukoil din Ploieşti. Informaţia a fost eronată, pentru că procurorii nu au închis activitatea rafinăriei. Apoi, premierul Ponta a comentat public dosarul şi a acuzat voalat procurorii că, din cauza lor, salariile „a peste 3500 de muncitori” sunt afectate. În realitate, procurorii nu au pus sechestru pe salarii iar activitatea rafinăriei a fost oprită de Lukoil.
Așadar, din nou, în plină campanie electorală pentru prezidențiale, se fac pomeni, evident, tot în detrimentul statului român și în dauna bugetului de stat!
sursa foto:politeia.org.ro
