USL pregateste astazi o lansare de dimensiuni faraonice pentru candidatii sai. Nu cred ca evenimentul de pe cel mai mare stadion al tarii este foarte inspirat, din cateva motive.
Lasa impresia unei extravagante, chiar opulente, nepotrivite pentru vremurile pe care le traim si dupa ce premierul de-abia a anuntat ca se scobeste prin toate buzunarele pentru a acoperi cheltuielile statului pe ultima luna a anului. Sigur ca banii pentru inchirierea Stadionului National si pentru deplasarea la Bucuresti a 60 de mii de oameni nu sunt bani de salarii si pensii, dar chiar si asa nu e potrivit.
Apoi, sufocarea traficului din Bucuresti intr-o zi in care are loc si congresul PPE, ocazie cu care in Capitala Romaniei vor veni lideri europeni importanti, cu toate efectele asupra taficului ale masurilor de securitate, nu este deloc un gand inspirat.
Si, nu in ultimul rand, romanii nu au o amintire prea calda pentru manifestarile de pe stadioane, specifice unei epoci inca prea recente. E drept ca USL mizeaza pe electoratul nostalgic, dar el este totusi insuficient pentru a-i aduce victoria la scor mult visata.
Dar, dincolo de aspectele circumstantiale, pe fond, aceasta mare manifestare este menita sa mascheze situatia reala in care se afla USL, una departe de a fi la fel de fericita ca inainte de alegerile locale din iunie.
USL este de aproape jumatate de an la guvernare, timp in care nu a etalat niciuna dintre solutiile promise si nu a a dus nicio imbunatatire reala a vietii oamenilor. Banii dati inapoi au fost topiti de inflatia ajunsa la un nivel record si de crestere galopanta a cursului de schimb, provocata in cea mai mare masura de balamucul suspendarii. Preturile cresc, iar Guvernul Ponta nu pare a avea solutii.
Placa cu greaua guvernare, cu bombele descoperite la 5 luni dupa preluarea mandatului, cu anul de 11 luni al PDL dscoperit si el dupa ce premierul a facut deja in vara o rectificare bugetara, toate aceste artificii par a nu convinge decat in mica masura. Ca dovada, USL scade in sondaje.
Dar, nu-i asa, sperantele ar trebui sa vina de la viitorul parlament care sa valideze viitorul guvern. Dincolo de valurile de entuziasm care se vor revarsa diseara pe National Arena, listele USL sunt descurajante. De la condamnati penal, la familii care se pregatesc sa se instapaneasca pe cate un colegiu, la traseisti care pana mai ieri erau dusmanii de clasa, la creaturi stranii precum George Becali, listele USL seamana mai mult cu o menajerie in care figurile cu adevarat decente sunt raritati.
Compozitia aceasta jalnica a creat, de altfel, multe tensiuni, motiv pentru care listele sunt lansate fara a fi de fapt inchise, iar polemicile continua. Una dintre cele mai dure luari de pozitie a venit de la fostul premier Tariceanu, oripilat de transformarea in liberal sadea a lui George Becali. Toate aceste tensiuni vor fi, probabil puse sub capac deocamdata si se va face cum vor liderii, dar ele vor fi cu atat mai aprig decontate post electoral.
Si ce ofera acesti oameni? Nimic in afara de un mesaj negativ. Singura oferta reala a USL ramane jos Basescu si jos PDL, de parca ar fi o forta politica aflata in opozitie, nu la putere. USL nu se straduieste decat sa exploateze ura, fobiile, enervarea. De ce nu are USL, asa cum ar fi logic si normal pentru un partid aflat la putere, un mesaj pozitiv?
E o intrebare la care nu am primit raspuns, dar cel mai plauzibil este si cel mai dezamagitor: USL nu are ce mesaj pozitiv sa ofere. Nu are solutii, nu are idei, nu-si poate tine promisiunile pentru ca ele erau in general populisme fara acoperire. Si atunci, daca nu dam paine, macar sa dam circ. Adica un spectacol grandios in care sa ne urlam suprematia si sa intaratam ura impotriva adversarului.
O.T.
