Superstiţiile şi poveştile transmise prin viu grai din generaţii în generaţii, deşi au la rădăcină mai mult sau mai puţin adevăr, întotdeauna reuşesc să genereze anumite senzaţii şi stări, chiar şi acelora care se arată sceptici în privinţa subiectelor din această „diasporă”.
Clădiri părăsite, locuri impracticabile, cu aspect ciudat sau hidos, case bântuite, locuri blestemate şi creaturi fantasmagorice, toate sunt doar un fragment a ceea ce înseamnă legendele urbane ale unei zone. Nici oraşul de pe Bega nu duce lipsă de aceste istorisiri ale folclorului urban.
Se zice că centrul timişorean găzduia zeci de suflete rătăcite. Una dintre legende vorbeşte despre prizonierii ce au şi-au găsit sfârşitul în puşcăria din anii ’70 aflată între Dicasterial şi Hotelul Continental. Conform surselor, istoricul Ioan Haţegan vorbeşte despre un tribunal şi o închisoare situate vis-a-vis de o casă de tortură unde oamenii erau condamnaţi la moarte.
Câteva procese verbale atestă faptul că în subsolurile Alcomului şi-au pierdut viaţa zeci de persoane care, mai apoi, s-au întors în locul detenţiei. O altă legendă vorbeşte despre stafia ce îşi făcea veacul în clădirea dintre Piaţa Libertăţii şi strada Ungureanu.
Există documente care atestă faptul că în trecut exista în acel loc o biserică clădită de călugării franciscani în secolul XVI, în prezent este un imobil de apartamente iar cei mai bătrâni şi superstiţioşi dintre locatari încă evită să vorbească despre aceste întâmplări pentru a-şi putea vinde locuinţele. “În fosta biserică, în criptă, erau înmormântate mai multe personalităţi ale oraşului, inclusiv fostă iubită a compozitorului Beethoven. Când biserica a fost dărâmată, osemintele au fost aşezate, la grămadă, în Capela Cimitirului româno –catolic de pe Calea Lipovei. În pivniţă clădirii a fost găsit un craniu în urmă cu câţiva ani. Fie în zona era un vechi cimitir otoman, fie în jurul Bisericii Franciscane era un mic cimitir. Probabil că osemintele nu s-au descoperit odată cu dărâmarea clădirii. Cel care a descoperit craniul, susţinea că a auzit fel de fel de zgomote ciudate în casă. Omul povestea că, ascultând acele zgomote a fost ghidat înspre pivniţă unde a găsit craniul”
POVESTEŞTE IOAN HAŢEGAN.
Considerată cea mai veche clădire din Timișoara până la campania de săpături arheologice începute în anul 2013 și derulată în centrul orașului, castelul Huniade bolboroseşte şi el de legende. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei.
A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara. Istoricul timişorean vorbeşte despre Pavel Chinezu, un remarcabil conducător de oști din secolul al XV-lea, renumit pentru forţa sa fizică incredibilă. În urma unor incursiuni ulterioare din ultimii ani ai vieţii sale, sunt cunoscute torturile cumplite la care prizonierii musulmani au fost supuşi în pivniţele castelului din Timişoara, care au stârnit groază în rândul turcilor.
Ioan Haţegan povesteşte cum comitele obişnuia să înfometeze porcine şi să le hrănească cu trupurile otomanilor sau să-i coase pe aceştia în piei de bivoli, aruncându-le mai apoi corpurile încă în viaţă în Bega. Se zvoneşte că sufletele chinuite obişnuiau să bântuie locul unde au murit în chinuri.
Nici clădirea ce găzduieşte Liceul Pedagogic Carmen Sylva nu scapă de ramurile folclorului urban. Legendele croşetează povestea conform căreia clădirea în cauză era un spital pentru bolnavii suferinzi de ciumă. „Moartea neagră”, cea mai distrugătoare molimă care a afectat vreodată omenirea infestase zeci de oameni. Durerea cruntă prin care treceau victimele sale era de neimaginat, iar un om din şase mureau în chinuri groaznice. Spiritele celor care au sfârşit în acest fel rămânând captive în perimetrul clădirii.
Un alt mit urban, mai „light”, istoriseşte despre evenimente ale anilor ’80 când linia de tramvai din Piaţa Operei a fost reconstruită în faţa Spitalului pentru Copii „Louis Ţurcanu„. Acesta spune că atunci când tramvaiele treceau pe lângă clădire, medicii chirurgi ce se aflau în plină operaţie erau nevoiţi să se oprească şi să-şi ridice bisturiele din cauza trepidaţiilor.
Adevărate sau nu, crezute sau nu, aceste mituri dăinuiesc în trecutul Timişoarei.
sursa foto: Eye In The Sky
