Aş putea trece cu uşurinţă drept unul dintre cei care nu merg la vot. Tot ce am scris pe durata campaniei a fost extrem de critic la adresa candidaţilor.
Cu toate astea, mă voi duce. Şi nu ca să îmi anulez votul, ci ca să mă asigur că am făcut tot ce am putut ca viitorul preşedinte să-i semene cât mai puţin lui Barabba.
Nu se cade să spun cu cine voi vota. Dar o recomandare despre cum mi-am făcut alegerea îmi permit. Am folosit raţionamentul invers. Plecând de la ce îmi displace mai puţin. Şi, obligatoriu, de la felul în care fiecare dintre candidaţi se poate achita de atribuţiile date şefului de stat prin Constituţie.
O scurtă răsfoire: “veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”; „reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.” Ia staţi o clipă pe gânduri… parcă e ceva mai uşor, nu?
Şi ştiţi, până la urmă, de ce mă mai duc la vot? Nu pentru că aş privi de sus mulţimea cea demnă de atâta compătimire… Ci tocmai pentru că nu mai vreau să ne ciocnim, contopim şi să avem de-a face cu o mulţime.
Mai ales cu una adusă la nivel de “vid”. Vreau să devenim cu toţii, noi românii, o comunitate. În care se respectă legea, în care uscăturile nu pun stăpânire pe pădure. Poate vă doriţi şi dumneavoastră la fel!
Să ştiţi că prin indiferenţă nu puteţi schimba nimic…
