Aflat în „tranzit” prin zona Podului Michelangelo, mai precis prin Parcul Rozelor, dar și foarte curios cum se desfășoară lucrările în ceea ce privește podul împricinat, datorită promisiunilor primarului Nicolae Robu de reluare a traficului rutier în această zonă, am dat peste o problemă MARE.
Dacă în urmă cu circa două săptămâni treceam pe acolo pe timp de zi, nu am băgat prea mult de seamă PROBLEMA despre care vreau să vă povestesc, acum trag concluzia că autorităţile sau firma cosntructoare (în funcţie de a cui atribuţii sunt) fie sunt inconştiente, fie le doare fix în cur de cetăţenii din acest frumos oraş şi nu numai de ei.
Ei bine, discutăm, aşa cum se poate elucida şi din imaginile aferente galeriei foto, despre o adevărată capcană pe care constructorii le-au întins-o trecătorilor.
Să ne-nţelegem de la bun început. Dacă cineva are de ajuns din zona Centrală a Timişoarei în cea a Prefecturii, dar şi multe alte trasee pe care n-am să le dezvolt acum, şi este obligat din varii motive s-o facă PE JOS, va alege fără cea mai mică urmă de îndoială varianta traversării Parcului Rozelor, iar mai apoi pe cel al Copiilor, iar pentru a „optimiza” perfect traseul, „mergătorii” vor folosi porţile celor două parcuri aflate faţă în faţă, chiar pe strada Michelangelo, iar cum circulaţia auto este restricţionată în totalitate pe această stradă, pietonii pot trece dintr-o parte într-alta fără nicio problemă. Sau aprope fără nicio problemă. Cu excepţia uneia… MARI!
La numai un metru de poarta Parcului Rozelor, cea care „dă” în strada Michelangelo, trecătorii pot cădea, fără a avea timp să gândească prea mult, într-o groapă de toată frumuseţea. O groapă săpată de constructorii care schimbă, în afara perimetrului şantierului (care este închis publicului prin intermediul unui gard de sârmă), conducte şi reţele edilitare. Acum o să spuneţi că-s răutăcios şi caut nod în papură, pentru că cei care trec pe acolo pot ocoli într-o oarecare măsură „gropana” cu pricina. Exact acest aspect l-am „văzut” şi eu acum mai bine de două săptămâni când am trecut la fel de întâmplător prin acelaşi loc, dar am avut curajul să cred că seara, poarta Parcului Rozelor, se închide. Nu e chiar aşa. Să facem un exerciţiu. În această perioadă a anului, afară se întunecă undeva la puţin timp după ora 17:00, iar această oră devine tot mai „mică” pe zi ce trece până prin decembrie. În Parcul Rozelor a fost instalat un sistem de iluminat mai mult decât defectuos, a căror becuri, probabil extrem de economice pe bază de LED-uri, abia dacă luminează până la baza stâlpilor pe care au fost montate. Iluminatul public, de pe strada Michelangelo, în acea arie, este întrerupt datorită lucrărilor care se fac în zona podului aflat în imediata vecinătate.
Acum înţelegeţi? E simplu. Omul vine după-masa sau seara de la lucru, poate mai e şi obosit pe deasupra, iese din parc pe „alee” să treacă spre Parcul Copiilor şi dintr-o dată „dispare” din peisaj. Adică ajunge direct pe fundul gropii din faţa porţii, pentru că pe timp de noapte GROAPA NU ESTE VIZIBILĂ. Nu este semnalizată – motiv pentru care sunt responsabili constructorii, dar şi autorităţiile poartă vina lor, aşa cum am scris mai sus, pentru că puteau lua cea mai simplă măsură posibilă prin blocarea accesului la poarta din acea locaţie, cu menţiunea pe celelalte porţi că ieşirea prin acel loc este strict interzisă pietonilor. Important este că semnalizarea cu „accesul interzis pietonilor” există, dar se găseşte acolo unde se vede cu ochiul liber că este interzis, locaţia fiind împrejmuită cu garduri.
Ştiu, o să mă certaţi pentru că am folosit cuvântul „cur” (cuvântul face parte din limba română şi se găseşte în DEX) mai sus, în text. S-ar putea să aveţi dreptate. Nu trebuia să-l folosesc, pentru că pe cei responsabili nu-i doare nici măcar acolo…
