Proiectul de reabilitare a străzii Ștefan cel Mare din Timișoara este în desfășurare încă din vara acestui an, o parte din lucrare fiind ”recepționată” deja parțial odată cu deschiderea traficului pe sectorul de stradă cuprinsă între străzile Șt. O. Iosif și 1 Decembrie. De ce parțial? Pentru că a fost pusă în funcțiune doar o ”latură” a străzii, care a devenit circulabilă atât pietonal cât și rutier, pe câte o bandă pe sens, dar fără a da drumul și circulației tramvaielor, care urmează să se reia pe parcursul lunii decembrie din ultimele ”calcule” ale municipalității.
Lucrarea la nivelul liniilor de tramvai scoate în evidență lipsa de viziune a proiectanților. Decizia de a utiliza beton armat de-a lungul șinelor unde acestea se întâlnesc cu suprafața carosabilă, sau altfel spus acolo unde mașinile au traseu comun tramvaiele, pare a fi o idee bună, știut fiind faptul că asfaltul se distruge într-un timp relativ scurt la suprafața de contact cu șinele datorită dilatației și contracției suprafeței metalice la intemperii. Din păcate acolo unde tramaviul are calea proprie de rulare, autoturismele având accesul interzis pe alocuri, va fi folosit tot betonul armat, fapt sesizat de orice trecător prin zonă.
Contactat de către reporterul Vocea Timișului, reprezentantul Regiei Autonome de Transport Timișoara ne-a informat că RATT nu are nicio legătură cu lucrările efectuate de compania executantă, Regia urmând să preia ceea ce i se oferă ca infrastructură, îndrumându-ne să ne adresăm Primăriei – beneficiarul întregului complex de lucrări. Răspunsul venit din partea municipalității susține că soluția de a betona toată strada este ”cea mai bună”, deși în orașele civilizate din Vestul Europei, acolo unde tramvaiele au calea de rulare independentă de infrastructura rutieră, în jurul șinelor se pune pământ și, bineînțeles gazon. ”Specialiștii spun că aceasta este soluția cea mai buna și în consecință așa prevede proiectul” ne-a spus primarul Timișoarei, Nicolae Robu.
În afara faptului că strada Ștefan cel Mare ducea o lipsă uriașă de spațiu verde, acesta putea fi ”suplimentat” cu atât mai mult cu cât până la construcția șoselei de centură a Timișoarei, care să facă legătură între Calea Lugojului și Calea Șagului, această stradă preia tot traficul, implicit cel de tranzit al orașului, de la autoturisme la autotrenuri sau autocare, toate factori de poluare.
Dar de ce să arate și Timișoara ca un oraș ”vestic” când se poate merge pe principiul ”e bine și-așa”? Să fie ”vesticii” atât de slab pregătii încât să pună gazon între liniile de tramvaie fără să aibă habar că betonul e cea mai bună soluție? Nu știm, dar nu prea credem.
