„Guvernul Alternativă al PDL susţine diminuarea CAS fără nicio altă taxă majorată sau nou introdusă în anii 2014 şi 2015. Cerem premierului Victor Ponta să garanteze acest lucru. El vorbeşte doar despre anul 2014. Nimic despre 2015. Impozitarea muncii este cea mai importantă povară cu care se confruntă întreprinzătorii. CAS trebuie în mod clar diminuat, însă cu o fundamentare bugetară sănătoasă. Politica fiscală a Guvernului este pregătită pe genunchi, cu ochii aţintiţi doar spre alegerile din toamnă. Capcana diminuării CAS fără o justă pregătire, pe care ne-o propune Ponta, este bombă cu efect întârziat.
Guvernul ne spune să dormim liniştiţi fiindcă are acoperire pentru ultimele 3 luni din acest an, adică în plină campanie electorală, dar nu spun nimic despre anul următor. De ce? E liniştea electorală cumpărată cu minciună înainte de furtuna fiscală care va exploda la adoptarea noului buget pentru anul 2015, imediat după alegerile prezidenţiale”, a declarat deputatul PDL.
CAS este o problemă sensibilă şi vitală pentru nivelul de trai al românilor de azi şi de mâine: pe de o parte, arată cu cât rămâne un angajat din salariul său după plata CAS şi, mai ales, cât plăteşte angajatorul pentru el; pe de altă parte, ce pensie vom avea în viitor. „Realitatea de la care pornim este că salariile în România sunt mici, aproape cele mai mici din UE, iar costurile cu forţa de muncă sunt mari. În ultimii 25 de ani, numărul de salariaţi s-a înjumătăţit, iar cel al pensionarilor aproape s-a dublat. Presiunile pe buget sunt mari, iar locurile de muncă nou create sunt insuficiente. Trăim, aşadar, un dublu paradox fiscal românesc:
• salarii mici cu taxe mari: povara fiscală pe muncă de 44,5% ne aşează pe locul 7 în UE, una dintre cele mai mari din UE.
• taxe mari cu încasări bugetare mici: încasările României din CAS raportate la PIB sunt cu aproape jumătate mai mici decât media europeană. Noi încasăm CAS vreo 9% din PIB, iar Europa cam 13% din PIB. Avem evaziune mare şi pe salariile mici şi pe salariile mari. Mulţi sunt încadraţi cu salariul minim, în realitate însă primesc mai mult în mână. De ce? Pentru un salariu minim brut de 850 lei, angajatul primeşte în mână doar 630 lei, iar angajatorul plăteşte 1046 lei. La 1 iulie salariul minim creşte la 900 lei, astfel că salariatul primeşte în mână cam 670 lei, iar angajatorul plăteşte 1150 lei. Mulţi alţii cu salarii foarte mari nu le trec pe cartea de munca sau îşi creează PFA-uri ca să nu plătească taxele prea mari pe muncă”, a declarat prim-vicepreşedintele PDL.
Andreea Paul susţine că reducerea CAS cu 5 puncte procentuale trebuie să vină la pachet cu alte trei măsuri: „Pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă mai bine plătite şi pentru a diminua evaziunea fiscală din munca la negru trebuie să reducem CAS cu 5 puncte procentuale la angajator, în paralel cu alte trei măsuri la pachet:
• plafonarea bazei de calcul a tuturor contribuţiilor sociale la 3 salarii medii pe economie;
• reducerea bazei impozabile pentru salariile mici cu deducerea personală;
• extinderea scutirii de impozit a profitului reinvestit”, a spus ministrul Economiei în Guvernul „Alternativă” al PDL.
Acest pachet de măsuri ar duce la creşterea conformării fiscale şi ar aduce în economia albă şi salariile mici şi pe cele mari. Deputatul susţine că echilibrele bugetare mai pot fi obţinute prin alte două căi:
– creşterea eficienţei cheltuielilor publice (prin OUG 8/2014 şi OUG 27/2014 se alocă banii netransparent, politic, prin ordin de ministru; ministrul Dragnea finanţează direct primăriile care joacă bine la alegeri).
– îmbunătăţirea colectării veniturilor (de pildă, prin diminuarea evaziunii din TVA care se ridică la 10 miliarde euro anual şi prin introducerea cardului electronic de sănătate a cărui amânare de doi ani nu rezolvă frauda de aproape o jumătate de miliard de euro din decontări abuzive de bani publici pentru sănătate).
Andreea Paul avertizează şi că Guvernul Ponta vrea să elimine cota unică de 16% şi să introducă impozitarea progresivă: „Avertizăm că guvernarea de stânga, cuplul PP: Ponta-Petrescu, vrea să omoare cota unică de 16% şi să introducă impozitarea progresivă, de la 16% în sus, invocând nevoia de a echilibra veniturile şi cheltuielile”.