Intersecţia dintre strada Muzicescu şi Calea Martirilor din Timişoara este una de tot râsul. Şi nu atât intersecţia per ansamblu cât trecerea de pietoni care o străbate.
Zilele trecute o cititoare fidelă a site-ului nostru ne-a povestit că mergea pe trotuar dinspre Calea Urseni, pe strada Gavril Muzicescu şi se îndrepta spre Calea Şagului, iar la intersecţia cu Calea Martirilor, mergând pe jos, a trecut strada şi, seară fiind, era cât pe ce să se „înfigă” direct în şanţ. Povestindu-mi acestea m-am gândit că poate exagerează puţin sau, ştiind că strada îpricinată este în şantier, am crezut că e ceva „provizoriu” aparţinând unui „Dorel”.
Ajung azi la faţa locului şi constat cu stupoare că nici nu poate fi vorba despre aşa ceva. Strada Muzicescu, în zona aceea, nu are nicio treabă cu şantierul, însă, din păcate, trecerea de pietoni arată exact aşa cum mi-a fost descrisă. Petonii care vin dinspre Calea Urseni, pe strada Muzicescu, şi vor să treacă de Calea Martirilor pentru a se îndrepta spre Zona Şagului, trebuie să fie foarte agili, sau să meargă pe carosabil. De ce? pentru că trecere de pietoni care brăzdează CaleaMartirilor este marcată din marginea trotuarului spre un… mare şanţ, pe care fie îl sari, deşi să recunoaştem trebuie să fi un bun atlet să faci asta, fie mergi pe drum – unul extrem de circulat pe timp de zi – pentru a merge mai departe întrucât strada Muzicescu se continuă puţin mai la stânga după ce se trece de Calea Martirilor.
Oare să fi fost atât de dificilă marcarea unei treceri pietonale, puţin oblice? Că presupun că preţul unui podeţ este mult mai ridicat decât cel al vopselei ce poate fi aplicată pe carosabilul din zonă, sau administraţia locală nu ştie cum să-i facă pe timişoreni mai „sprinteni”?
