Trenul deraiat la Herculane scoate la iveală ”omenia” celor ce-ar trebui să AJUTE. Povestea ȘOCANTĂ a unei artiste din Timișoara, aflată în tren

Primele trei vagoane ale trenului InterRegio Bucureşti-Timişoara, dintr-un total de patru câte avea garnitura, au deraiat în seara zilei de joi, 30 octombrie 2014, între localităţile Topleţ şi Băile Herculane în județul Caraș-Severin.

Un echipaj al ISU Orşova s-a deplasat la locul accidentului, însă apelurile disperate ale oamenilor, făcute la serviciul 112, scoate la iveală o nouă problemă – lipsa de reacție a autorităților și lipsa de bun simț a unora dintre cei care sunt plătiți să ”ajute”.

Asta susțin o timișoreancă cunoscută ca artistă. Lia Lungu, căci despre ea este vorba, cântăreață de muzică populară născută la Timișoara, a postat un mesaj cutremurător pe o rețea de socializare. ”Trenul rapid care m-a adus astăzi acasă de la Bucureşti, a sărit de pe linie în apropierea staţiei Băile Herculane. Mare noroc am avut! Mă aflam în primul vagon, citeam, când deodată trenul a început să «danseze câteva măsuri» pe plan orizontal, a sărit de pe linie şi şi-a continuat rulajul pe piatră şi treaversele terasamentului; scrâșnet asurzitor, bagajele zburau prin cabină… Nu ştiu cât a durat, poate 20 de secunde, timp în care încercăm să rămân în fotoliu, să îmi apar capul de căderea vreunui cufăr, să rămân calmă. Trenul s-a proptit pe o parte şi s-a oprit. Eram vie şi nevătămată, eu şi toţi din jur. De teamă unui incendiu, oamenii au alergat spre uşi incercad să se caţăre pe dâmpul din dreapta, ori pe cleanţurile din stânga. Slavă Domnului, am reacţionat perfect realizând că ceaţa care învăluia vagonul nu era fum ci pulberea pietrei sfărâmate. Probabil experienţele anterioare trăite la 11 septembrie în New York şi instruirile care au urmat, au avut efectul calmului şi raţiunii” a scris cântăreața pe Facebook.

Mesajul acesteia ia o întorsătură nedemnă parcă de țara în care ea a locuit până când s-a mutat în Statele Unite ale Americii, acolo unde locuiește în prezent. ”Am sunat la 112 şi mi s-a răspuns abia după trei încercări eşuate. Apoi stupoare, lucrătoarea care a răspuns într-un târziu, mi-a spus că dacă nu sunt morţi ei nu au de ce să intervină, nu se pot amesteca fără ordin! Dumnezeule, de unde trebuie să vină ordinul unui lucrător al serviciilor de URGENŢE? De ce lucrează acei oameni acolo dacă nu ştiu să reactionze în situaţii de criză şi aşteaptă ordine!? Adică numai în cazul unui carnagiu au reacţii? La mai bine de 45 de minute au venit câţiva pompieri. Păreau scârbiţi de minima proporţie a dezastrului…” mai povestește femeia, în vârstă de 61 de ani.

Ca și cum toate acestea n-ar fi fost suficient, românul – spirit de intreprinzător și-a făcut apariția. ”După vreo oră au venit 2 autobuze din Herculane, pregătite să facă business! «Ori plătiți ori rămâneţi aici pe câmp». Oameni bătrâni trăgeau neputincioşi de cufere, cineva s-a adresat unor poliţişti (care se amuzau probabil de un banc) să îi ajute, iar răspunsul lor incalificabil a fost: «cum şi le-au adus până la tren să le şi ducă!!!». HALUCINANT. Am sentimentul unei dedublări. Nu se poate, nu-i adevărat! Aceasta este lumea noastră? Nimic nu ne mai uneşte? Unde s-a pierdut compasiunea, moralitatea întrajutorării? Suntem mutanţi? Doamne, ce şi cine a împietrit neamul nostru?” a mai scris Lia Lungu pe rețeaua de socializare, la câteva ore de la nefericitul accident, postând și imaginea de mai sus.

Timișoreanca Lia Lungu (foto dreapta) s-a născut pe data de 3 august 1953 și este interpretă de folclor tradițional, ale cărei performanțe sunt recunoscute pe plan internațional. A fost solistă vocală a Ansamblului ”Banatul” din Timișoara și cântareață in corul Operei Naționale din capitala Banatului. După ce s-a mutat peste Ocean, artista s-a implicat în acțiuni umanitare, în țară și în America, prin donații oferite copiilor orfani sau celor bolnavi de leucemie, dar și pentru construirea lăcașurilor de cult ortodox pe teritoriul Americii. Cântăreața a primit premii naționale și internaționale, find laureata premiului ”Maria Tănase” în 1981.