Celebra Ana Munteanu, consilierul local USR care a descins cu jandarmii la Hotel del Corso din Timișoara, alături de consiliera prefectului de Timiș, a primit tichia de mărgăritar. Evident, pentru merite deosebite și pentru că, în decurs de o săptămână, a reușit să scandalizeze o țară întreagă datorită avântului pionieresc cu care a dat buzna peste clienții celebrului restaurant, în plină pandemie.
Până la urmă, nu e nicio surpriză pentru nimeni că Ana Munteanu, după ce a fost pseudo-judecată de USR Timiș pentru încălcări grave ale deontologiei și moralei publice, a fost recuperată de vicepreședintele CJ Timiș, Cristian Moș care, începând cu data de 10 iulie a.c, a angajat-o la cabinetul său, pe un post de consilier personal.
Zvonuri că Ana Munteanu va fi salvată de Cristian Moș și, mai apoi, angajată la cabinetul său de vicepreședinte, au existat încă de dinainte ca tânăra consilieră să fie pusă în discuție în fața Biroului Permanent Județean al USR Timiș, condus la vremea aceea, de același Cristian Moș care, acum, odată cu recuperarea protagonistei de la Hotel del Corso, devine ”patronul spiritual” al agitatoarei Munteanu.
Consilierul Ana Munteanu de la USR, până să intre în echipa lui Dominic Fritz, a manageriat asociația ”Verde pentru Biciclete”, aparținând oamenilor de afaceri Marius și Emil Cristescu. Mai nou, unii dintre marii câștigători ai granturilor publice pe proiectele culturale ale municipiului Timișoara, printr-o rețea de organizații non-profit. Oricum, angajarea Anei Munteanu la CJT nu a fost decât o simplă formalitate. Practic, o intrare în legalitate, întrucât aceasta îl consilia deja pe Cristian Moș privind…. gestionarea gunoiului, deși este actriță, la bază.
CJ Timiș a refuzat să facă publică fișa postului pe motiv că Munteanu nu e funcționar public:
„Având în vedere că nu este funcționar public, ci personal contractual angajat la cererea persoanei care este consiliată, fișa postului nu este publică. Pentru informații despre activitatea doamnei Munteanu, poate fi contactat domnul Cristian Moș”. Interesant de menționat este faptul că, la angajarea Anei Munteanu, vicepreședintele CJ Timiș nu a făcut niciun anunț în acest sens deși antamarea unui post de consilier nu poate fi altceva decât un motiv de mândrie pentru orice demnitar public.
Despre calificările Anei Munteanu a vorbit cel mai bine Dominic Fritz, care în lista cu candidați la CL Timișoara a descris-o așa: „Ana a înființat Borcanul cu Ulei în 2015, iar începând cu anul 2018 a coordonat activitățile proiectului Verde pentru Biciclete din Timișoara, încercând să aducă în atenția administrației publice problemele de care se lovesc, zi de zi, bicicliștii din Timișoara”.
Ana Munteanu a făcut pasul spre politică în 2019, când, zice domnia sa, și-a dat seama că ”e nevoie de schimbări radicale când vine vorba despre mobilitatea urbană, calitatea transportului alternativ și a educației ecologice, iar aceste schimbări nu pot fi făcute dacă între administrația locală și societatea civilă nu există un dialog constructiv”. Și pentru că nu a găsit parteneri de discuție reali în administrație, s-a hotărât să devină ea însăși un partener de nădejde pentru cetățeni.
Acum, Ana Munteanu vrea să-și folosească energia, creativitatea și puterea de muncă pentru a transforma Timișoara într-un oraș verde, curat și sănătos. Asta când nu se gândește la alte flagrante, capcanări și descinderi, alături de alți ”fomiști” sub acoperire de la USR, așa cum a fost echipa de șoc și groază care dat buzna cu jandarmii în restaurantul Hotel del Corso, în căutarea unor clienți ilegali care nu au existat, cel puțin la momentul hold-up-ului…
Pe baietii astia ce deriva dintr-o familie penala (era de notorietate inclusiv pentru organele securitatii statului apetitul pentru banii studentilor straini a lui Cristescu senior) cand ii intreaba cineva ceva? Au devalizat si si-au construit intreaga avere pe seama bunurilor statului din judetul asta. Apropo, cum arata sentinta prin care au pus mana pe hotel Timisoara si care a fost argumentul pentru care au revenit rapid in tara imediat dupa 1989 dupa ce s-au „chinuit” sa fuga in vest?